Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, joi, 20 februarie 2025, va avea loc simpozionul de istorie „Colocviile Putnei”, a XXXI‑a ediție, în cadrul
Debutul săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor
La Biserica Parohiei Parcul Domeniilor- Cașin, Paraclis Patriarhal, din sectorul 1 al Capitalei, a debutat sâmbătă, 18 ianuarie, Săptămâna (Octava) de rugăciune pentru unitatea creștinilor. La eveniment a fost prezent Preasfințitul Părinte Episcop-vicar patriarhal Paisie Sinaitul, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, precum și reprezentanți ai altor Biserici și confesiuni creștine din Capitală, alături de care s-a aflat și Ciprian Olinici, secretar de stat pentru Culte.
În perioada 18-25 ianuarie 2025, în București se desfășoară Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor. Întâlnirile din acest an au ca temă de reflecție versetul biblic „Crezi tu aceasta?” (Ioan 11, 26), regăsit în pasajul scripturistic ce înfățișează convorbirea Mântuitorului cu Marta (Ioan 11:17-27). Totodată, în 2025 se împlinesc 1.700 de ani de la convocarea Întâiului Sinod Ecumenic, care a avut loc la Niceea în anul 325, fapt care le oferă participanților ocazia de a celebra și mărturisi credința creștină așa cum a fost formulată în Crezul Niceean, care afirmă dumnezeirea Fiului întrupat al Tatălui ceresc.
După săvârșirea slujbei Vecerniei, meditația duhovniească a primei seri de rugăciune pentru unitatea creștinilor a fost rostită de Preasfințitul Părinte Mihai Frățilă, Episcopul Eparhiei Greco-Catolice „Sfântul Vasile cel Mare” de Bucureşti: „În acest an, celebrăm 1.700 de ani de la Sinodul de la Niceea, unde Iisus a fost proclamat de Biserica întreagă ca Fiu al lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, dar asta nu I‑a știrbit nimic din celălalt titlu, Fiul Omului. Ecourile vieții lui Hristos ne spun că Biserica nu are succes doar prin imaginea sa publică. Ea e chemată în primul rând la mărturia membrilor săi și la perseverența acestei credințe în viața noastră particulară, în primul rând. Multe istorii aparent tragice au deschis, însă, de‑a lungul sutelor de ani care au trecut de atunci, perspectiva înnoirilor spirituale tocmai datorită calității morale a oamenilor care s‑au angajat în favoarea semenilor lor fără să aștepte recunoștință”.
În continuare, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a rostit un cuvânt de învățătură în care a subliniat necesitatea păstrării păcii și unității între creștini, dar oferit nouă de Dumnezeu Tatăl, într-o societate tot mai dezbinată în care creștinismul constituie cel mai persecutat grup de pe întreg globul:
„După veacuri de schisme și polemici, rugăciunea pentru unitatea creștină la nivel local și universal, într‑o societate care devine tot mai pluralistă, secularizată și divizată în plan spiritual, este expresia credibilă a unor comunități creștine mature, preocupate de binele comun atât din punct de vedere teologic, cât și pastoral‑misionar. De aceea, cu toții, ierarhi, teologi, păstori și simpli credincioși, suntem chemați să cultivăm și să exprimăm darul unității creștine în dialog spiritual, în rugăciune, în comportament fratern și cooperare misionară. Domnul nostru Iisus Hristos a vorbit despre unitate în stare de rugăciune, înainte de Pătimirea și Răstignirea Sa. El nu a poruncit ucenicilor Săi unitatea, nici nu le‑a ținut un discurs pentru a motiva exigența ei. În schimb, El L‑a rugat pe Tatăl pentru noi, pentru «ca toți să fie una» (Ioan 17, 21). Asta înseamnă că forțele noastre nu sunt suficiente pentru a realiza unitatea, mai ales într‑o lume profund divizată de păcat ca lipsă de iubire și falsificare a adevărului. Iată de ce este atât de necesară rugăciunea pentru unitate. Unitatea este înainte de toate un dar, este un har care trebuie cerut prin rugăciune, nu prin celebrări triumfaliste”.
Ierarhul a motivat în continuare necesitatea cooperării tuturor creștinilor într‑o vreme în care urmarea lui Hristos atrage în multe zone ale lumii o ură nedisimulată: „De ce este nevoie de rugăciunea pentru unitatea creștină? Pentru că astăzi creștinismul este de departe cea mai oprimată religie din punct de vedere numeric. Sunt statistici ale unor organizații abilitate care arată nu numai răspândirea geografică a persecuției anticreștine, ci și severitatea crescândă a acesteia. Sunt preoți care au fost uciși în timp ce săvârșeau Liturghia. Sunt creștini care au fost răniți, izgoniți și uciși pentru credința lor în Hristos. Astăzi, creștinismul este pe cale de dispariție în locul său de naștere din Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, auzim prea puțin despre acest val în creștere al «creștinofobiei». Creștinii încă sunt considerați a fi privilegiați pentru că sunt disproporționat albi, occidentali și, prin urmare, ar fi mai puțin vulnerabili la opresiune. Persecuția creștinilor este însă o realitate de netăgăduit, dar puțini sunt cei cărora le pasă de ea. Toate «minoritățile» pretind că sunt victimizate, iar societatea globală a construit o «ierarhie a victimizării» în care unele grupuri sunt mai îndreptățite la statutul de «victime» și, în consecință, la mai multă atenție din partea presei și a politicienilor decât altele. În vârful piramidei se află, de câteva decenii, «minoritățile sexuale», iar din anul 2020 încoace, «minoritățile rasiale». Cele mai persecutate comunități din lume, cele creștine, nu sunt nici măcar menționate. Creștinii sunt în pericol chiar și în Occident. Sute de biserici și cimitire creștine au fost atacate ori incendiate doar în Franța. Cifrele guvernamentale înregistrează aproximativ 1.000 de atacuri anticreștine, dintre care 90% au presupus profanarea proprietății bisericești și atacuri asupra clericilor și creștinilor practicanți. Așadar, în contextul actual al societății marcate de secularizare, de păcat, de egoism, de violență și conflicte de tot felul, suntem chemați să ne rugăm mai mult și să intensificăm mai mult cooperarea și solidaritatea, coresponsabilitatea și comuniunea frățească”.
Seara s-a încheiat cu un frumos concert de cântări religioase susținut de corul parohiei.