„Demonii îi dezbină pe oameni, iar Dumnezeu îi adună prin harul iubirii Sale”

În Duminica a 5-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învă­ță­tură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Re­ședința Patriarhală. Preafericirea Sa a arătat că învățătura esen­ția­lă a Evangheliei duminicale este aceea că bună­tatea lui Hristos îi eliberează pe oameni de răutatea demonilor.

În cuvântul său, Patriarhul României a tâlcuit înțelesurile duhov­ni­cești ale pasajului evanghelic al zilei (Matei 8, 28-34; 9, 1) care relatează minunea vindecării demonizaților din ținutul Gadarenilor. Mai întâi, Preafericirea Sa a ilustrat principalele învățături care reies din Evanghelia acestei duminici: „În primul rând, chiar și demonii mărturisesc dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos și faptul că El este Judecătorul lumii, Cel care o va judeca în Ziua de Apoi. În al doilea rând, iubirea milostivă a lui Hristos îi eliberează pe oameni de duhurile necurate. În al treilea rând, Evanghelia ne arată că, une­ori, paguba materială poate reprezenta o mustrare pentru cei care sunt prea înrobiți de câștigul material”.

„Umanitatea captivă și înrobită de demoni”

Părintele Patriarh a relatat în continuare întâmplările ilustrate în textul evanghelic, explicând sensurile duhovnicești mai puțin evidente. A arătat, mai întâi, că Mântuitorul Hristos a trecut Marea Ghenizaretului și a venit în ținutul Gadarei din proprie inițiativă, fără a fi chemat de cineva, pentru a-i elibera pe cei doi locuitori ai cetății chinuiți și înrobiți de duhurile rele: „Domnul a mers acolo unde persoanele umane erau desfigurate, chinuite și stăpânite de demoni care îi făceau pe acești doi oameni să locuiască în morminte, adică într-o izolare totală față de comunitate și într-un fel de moarte spirituală, fiindcă ei nu mai aveau un comportament uman obișnuit. Mintea, simțurile, voința și mișcă­rile trupurilor lor erau conduse de duhurile rele. Acești doi oameni chinuiți reprezintă umanitatea captivă și înrobită de demoni, căreia Hristos Domnul dorește să îi dăruiască sănătatea și libertatea de a locui în comuniune cu ceilalți. Acești demonizați erau furioși și violenți, motiv pentru care locuitorii cetății evitau să treacă prin acel loc”.

„Duhurile necurate erau chinuite de sfințenia lui Hristos”

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat rostul întrebării adresate de demoni Mântuitorului: „Demonii mărturisesc dumnezeirea lui Iisus și se miră că El a venit să-i judece îna­inte de Judecata de obște. Ei știu că Iisus este Judecătorul lumii, Îl cunosc mai mult decât ceilalți oameni și se tem de El. Prin însăși prezența Sa aproape de oamenii demonizați, demonii simt o suferință. Iisus nu i-a certat sau alungat, ci doar s-a apropiat de oamenii stăpâniți de demoni. Vedem astfel că duhurile necurate erau chinuite de sfințenia lui Hristos. De asemenea, pentru că erau pline de ură față de oameni, pe demoni îi chinuia iubirea milostivă a Sa față de oameni”.

Patriarhul României a vorbit și despre lipsa de recunoștință a locuitorilor cetății, ai căror porci s-au înecat ca urmare a intrării duhurilor necurate în ei, cerându-I Domnului să plece din hotarele lor, din teama de a nu provoca alte pagube. „Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că Iisus a permis demonilor să intre în turma de porci pentru a arăta că aceștia au putere limitată, motiv pentru care nu trebuie să avem o teamă prea mare față de ei, dar și pentru a arăta că la Judecata de Apoi demonii vor fi trimiși în adâncul iadului, după cum turma de porci a fost trimisă în adâncul mării. Îngăduința lui Iisus a reprezentat o faptă pedagogică, cu valoare profetică și simbolică, arătând că demonii au puteri limitate și că vor fi pedepsiți pentru mândria, viclenia și răutatea lor”, a precizat Preafericirea Sa.

„Mântuitorul a venit în lume să îi vindece pe oameni”

Părintele Patriarh Daniel a arătat în încheiere faptul că Biserica a continuat lucrarea de exorcizare, de alungare a duhurilor rele săvâr­șită de Mântuitorul, realizând acest lucru îndeosebi printr-o serie de rugăciuni speciale: „Această Evan­ghelie ne arată în mod deo­sebit că Mântuitorul a venit în lume să îi vindece pe oameni nu numai de boli fizice și psihice, ci și de stăpânirea pe care duhurile necurate o au uneori asupra lor. De aceea, Biserica are slujbe și rugăciuni de alungare a demonilor. Acestea trebuie însoțite de credință puternică, de rugăciune fierbinte, de pocăință sinceră și de spovedanie. Rugăciunile de alungare a demonilor sunt alcătuite de Sfinții Părinți pentru a-l readuce pe om la libertatea pe care i-a dat-o Dumnezeu când l-a creat după chipul Său și l-a chemat la asemănare prin conlucrarea cu harul Său. Biserica lui Hristos continuă lucrarea de eliberare a omului de duhurile necurate mai ales prin Taina Sfântului Maslu și prin rugăciuni speciale precum Molitfele Sfântului Vasile cel Mare sau ale Sfântului Ioan Gură de Aur, dar care nu se citesc oricând și oricum, ci însoțite de post, spovedanie și rugăciune. Eliberarea de duhurile rele înseamnă și o eliberare de patimi egoiste, înrobitoare, pentru că adesea demonii suscită în oameni patimi egoiste, prin care îi înrobesc. […] În mod tulburător, Evanghelia de astăzi ne arată cum demonii, când pun stăpânire pe oameni, îi îndeamnă să devină violenți față de semenii lor. Demonii îi dezbină pe oameni, pe când Dumnezeu îi adună, prin harul iubirii Sale”, a concluzionat Preafericirea Sa.