Cartea "Păstorul lui Herma" este cât se poate de sugestivă pentru exprimarea paternităţii spirituale la Părinţii Apostolici, apelativul "Păstor" oferind în acest sens numeroase indicii. Această lucrare, de o importanţă deosebită, a fost aşezată de Părinţii primelor veacuri alături de Cărţile Noului Testament. Astfel, Sfântul Irineu şi Clement Alexandrinul o numesc "Scriptură", iar Origen îl identifică pe autorul ei cu Hermas, despre care Apostolul Pavel vorbeşte în Epistola sa către Romani: "Îmbrăţişaţi pe Asincrit, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrova, pe Hermas şi pe fraţii care sunt împreună cu ei" (Romani XVI, 14), făcându-l contemporan cu Apostolii. Din viaţa lui Herma aflăm că a parcurs un drum sinuos de la necredinţă la credinţă, de la lăcomie la dragostea de lucrurile duhovniceşti şi la practicarea virtuţilor creştine. Dându-şi seama de adevărata sa identitate, aceea de creştin, Herma trăia alături de soţia sa în curăţenie, ajungând atât de înduhovnicit, încât a fost învrednicit de Dumnezeu să aibă vedenii şi să primească lângă el un înger al pocăinţei, care, în chip de păstor, l-a învăţat întoarcerea la Dumnezeu, "trăirea în Dumnezeu" - aşa cum el însuşi afirmă.
Opera sa nu este una de înaltă ţinută teologică, dar cuprinde numeroase repere morale, izvorâte dintr-un suflet care caută pocăinţa. Păstorul, care i se arată în chip de înger, oferă mai multe direcţii pentru o viaţă duhovnicească autentică. Este înfierată, spre exemplu, patima curviei: "Îţi poruncesc să păstrezi curăţia şi să nu se suie în inima ta poftă de femeie străină sau poftă de desfrânare sau de alte păcate asemănătoare acestora. Făcând aceasta săvârşeşti mare păcat" (Porunca IV). Paternitatea spirituală se centrează în jurul lui Dumnezeu Tatăl, exemplu care este aplicat şi în familie: "Dar nu pentru aceasta s-a mâniat Domnul pe tine, ci ca să întorci pe copiii tăi, care au păcătuit faţă de Domnul şi faţă de părinţii lor" (Vedenia I).
.jpg)
