Dragostea față de Ortodoxie exprimată în faptele lucrării pastorale și misionare

„Comuniune frățească în Biserică și misiune spirituală în societate” a fost cuvântul rostit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în 30 septembrie 2007, la întronizarea ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. În același mesaj adresat întregului popor român de pretutindeni, Patriarhul României trasa și direcțiile pe care Biserica noastră avea să le urmeze.

Cea dintâi dorință și cea dintâi datorie a noului Patriarh: păstrarea, prețuirea și cultivarea moștenirii spirituale pe care a lăsat-o fericitul întru pomenire Patriarh Teoctist, pildă de înțelepciune și răbdare, de iubire frățească față de toți creștinii ortodocși, pildă de bunătate față de toți creștinii, față de toți oamenii credincioși și față de toți oamenii făcători de pace și de bine.

În al doilea rând, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și-a propus să promoveze comuniunea frățească a coresponsabilității și a conlucrării cu toți ierarhii din Sfântul Sinod pentru a păstra și apăra credința ortodoxă și unitatea Bisericii, precum și de a găsi împreună cu ierarhii, cu clerul și cu credincioșii mireni ortodocși căi și mijloace corespunzătoare pentru adâncirea și îmbogățirea vieții spirituale și a lucrării misionare.

A treia dorință: Biserica să fie mai prezentă în casele oamenilor, intensificarea misiunii spirituale a Bisericii în societate dincolo de zidurile lăcașurilor de cult prin intermediul a două rețele bisericești ortodoxe la nivel național, și anume radio și televiziune, precum și un cotidian al Bisericii.

În al patrulea rând, ridicarea unei Catedrale Patriarhale cu hramurile „Înălțarea Domnului” și „Sfântul Apostol Andrei”.

Acestea au fost cele mai importante direcții de activitate trasate de noul Patriarh în prima cuvântare rostită. Scopul - întărirea vieții spirituale și săvârșirea faptelor bune spre slava lui Hristos.

 „Noi avem dorința și datoria să rămânem statornici în unitatea dreptei credințe. În același timp, considerăm că dragostea față de Ortodoxie nu trebuie exprimată doar în atitudini defensive și în temeri excesive, ci, mai ales, în faptele lucrării pastorale și misionare concrete, după modelul Sfinților Apostoli, pe care Hristos Domnul Cel răstignit și înviat nu i-a lăsat încuiați de teamă într-o casă din Ierusalim, ci i-a trimis la propovăduire sau misiune în toată lumea păgână din vremea lor. Nu uităm faptul că mai toți credincioșii români migranți au nevoie de mai mult sprijin pastoral și material pentru a-și păstra identitatea și demnitatea, dar și pentru a coopera mai bine în domeniul social cu credincioșii altor Biserici, cu cetățenii țărilor unde se află temporar la muncă sau stabiliți definitiv acolo”, a spus PF Părinte Patriarh Daniel.

Prezența Bisericii în societate este absolut necesară. Patriarhul Daniel apreciază astfel că societatea contemporană are nevoie de Biserică, întrucât are nevoie de vindecare și comuniune spirituală: „Această societate, adesea mai mult indiferentă decât necredincioasă, are nevoie de Biserică, întrucât are nevoie de vindecare și de comuniune spirituală, tocmai pentru că identifică libertatea persoanei cu individualismul egoist și cu posesia lucrurilor limitate și trecătoare. Or, viața omenească nu se poate construi temeinic și constant pe vidul spiritual al uitării de Dumnezeu, de vocația cerească sau transcendenţa persoanei umane. Foarte repede se constată că deficitul de transcendență din viața individului produce deficit de umanitate sau omenie în viața socială”.

O altă linie trasată este intensificarea vieții liturgice comunitare, dar și a noastră personal. „De ce? Pentru că fenomenul secularizării, care înseamnă a construi o societate și o viață particulară fără referințe la Dumnezeu - «Sicut Deus non daretur» - «ca şi cum Dumnezeu nu ar exista». Aceasta este primejdia cea mai mare astăzi, delăsarea duhovnicească, un fel de comoditate și lenevire duhovnicească, care nu se adresează atât de mult rațiunii, ci instinctului, și de aceea e mai cuprinzătoare decât o ispită care se adresează doar rațiunii”, a explicat Preafericirea Sa.

Lucrarea pe care Biserica trebuie să o continue și să o intensifice este misiunea pastorală și filantropică în societate: „Lumea de astăzi cunoaște puțin adâncurile teologiei ortodoxe, cunoaște puțin profunzimea spiritualității ortodoxe și, în general, oamenii secularizați judecă Biserica doar după lucrarea ei în societate. Există, deci, o tendință de a reduce Biserica la un fel de agenție de caritate sau filantropică. Noi, însă, nu facem aceasta pentru că este la modă această lucrare, ci pentru că filantropia socială derivă din filantropia soteorologică, adică din filantropia mântuirii. Noi avem în Sfânta Liturghie istoria filantropiei, iubirii lui Dumnezeu față de lume și de aceea din Sfânta Liturghie derivă filantropia socială. Dacă despărțim filantropia socială de filantropia liturgică contribuim la secularizarea Bisericii din interiorul ei, acest fenomen numit autosecularizare. Deci, este foarte important să punem accentul pe filantropia lui Dumnezeu din Liturghie și apoi să o arătăm în filantropia Bisericii în societate, evitând, pe de o parte, pietismul fără fapte sociale și secularizarea fără suflet duhovnicesc”.

Nu de mai puțină importanță este întărirea comuniunii și cooperării sau coresponsabilitatea cu Bisericile Ortodoxe surori. Este nevoie de consfătuire și de reafirmare a comuniunii liturgice sacramentale pentru o misiune comună ortodoxă mai intensă în lumea de astăzi. O lume fără referință la Dumnezeu, o lume în care - spune Patriarhul Daniel - „se constată că deficitul de transcendență din viața individului produce deficit de umanitate sau omenie în viața socială”.

„Fără perspectivă spirituală sau metafizică, viața umană se reduce repede la matematică, număr de indivizi robotizați și cantități de produse finite pentru scopuri bine definite, dar într-o lume închisă în sine și autosuficientă. În orice caz, mulțumim și celor ce ne încurajează, și celor ce ne critică dacă totul este spre folosul mântuirii credincioșilor și spre binele Bisericii. Cerem iertare tuturor și iertăm pe toți. Când greșim, trebuie să ne pocăim, să cerem iertare și să ne îndreptăm, iar când facem binele, rugăm să fim ajutați și mai mult cu fapta, tot spre binele vieții și lucrării Bisericii”, a evidențiat Patriarhul României.

(Fragment din emisiunea „Viața cetății” difuzată la Radio TRINITAS, marți, 22 iulie 2025)