De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Duminica a 20-a după Rusalii la Catedrala Patriarhală
În Duminica a 20-a după Rusalii, Sfânta Liturghie a fost săvârșită la Altarul de Vară din vecinătatea Catedralei Patriarhale din București de Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de închinare.
În cuvântul de învățătură rostit la momentul rânduit, ierarhul a explicat sensurile duhovnicești ale pasajului evanghelic lecturat (Luca 7, 11-16), care relatează minunea învierii fiului văduvei din Nain. Amintind de durerea pricinuită întregii comunități de moartea tânărului din Evanghelie, Preasfinția Sa afirmat că această stare reprezintă o consecință a păcatului, adăugând că moartea își găsește antidotul prin lucrarea Mântuitorului Hristos: „Trupul celui care a trecut din lumea aceasta trebuie cinstit, fiindcă a fost purtător de suflet. Pentru creștin, lucrul acesta este și mai evident, întrucât trupul său este purtător de Duh Sfânt și nu va pieri. La botez, fiecare credincios a primit, prin mâna preotului sau a episcopului, pecetea darului Duhului Sfânt, făcută în chipul Crucii Domnului nostru Iisus Hristos. Cel însemnat cu această pecete este destinat învierii. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Fiul lui Dumnezeu nu avea nevoie să se întrupeze, dar a făcut acest lucru pentru a-l restaura pe om și pentru a-l împăca pe el cu Dumnezeu prin jertfa dragostei Crucii. S-a întrupat mai ales pentru a birui moartea, prin care toți oamenii trec, gustând-o și El cu trupul pentru noi. Însă trupul Său, unit cu dumnezeirea, nu s-a dat stricăciunii, așa cum se întâmplă cu fiecare om, pentru o vreme. Hristos a biruit păcatul și moartea, făcându-se începătură învierii celor adormiți”.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.