George Enescu comemorat la 70 de ani de la trecerea la cele veșnice

În data de 4 mai 2025 se vor împlini șapte decenii de la trecerea la Domnul a marelui muzician român George Enescu. În anticiparea acestui moment, luni, 28 aprilie, artistul a fost comemorat la Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou din centrul Capitalei. Slujba de pomenire a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de slujitori.

Alături de ierarh s-au rugat la slujba Parastasului pentru odihna sufletului marelui compozitor și dirijor părintele Florin Busuioc, protopop al Protoieriei Sector 3 Capitală, părintele paroh Emil Nedelea Cărămizaru, precum și alți slujitori. Tot­odată, la slujba de pomenire au participat numeroși credincioși, admiratori ai operei vaste a genialului artist, printre ei numărându-se re­pre­zentanți ai Ministerului Culturii, ai Muzeului Național „George Enescu” și ai Universității Naționale de Muzică din București.

La finalul slujbei, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a scos în evidență legătura strânsă pe care George Enescu a avut-o cu Biserica de la o vârstă fragedă, precum și numeroase aspecte mai puțin cunoscute ale vieții sale sufletești, caracterizată de smerenie și de frecvente acte de caritate față de cei împovărați de sărăcie sau de boală: „George Enescu a cunoscut glorie și aplauze nesfârșite. A fost apreciat și s-a bucurat de cele mai elogioase cronici, cum puțini oameni au putut întâlni în cariera lor. A rămas, însă, un om foarte modest, și mai ales un om iubitor al aproapelui. Sunt câteva mărturii care ni-l arată aproape de omul aflat în suferință, atât în Primul, cât și în Al Doilea Război Mondial. Ele ne arată dedicarea lui față de oamenii răniți, față de cei aflați în suferință, față de familiile celor care au murit pe front. Sunt mărturii de la Spitalul «Sfântul Spiridon» din Iași despre prezența lui lângă patul bolnavilor. A fost de multe ori prezent în spitalele de campanie în diferite localități. Nu vorbesc doar de cele mari din București sau Iași, unde a și organizat concerte caritabile, și este bine să amintim că, pe lângă această grijă față de omul aflat în suferință și în condițiile cumplite ale războaielor amintite, el a fost prezent la concerte caritabile dedicate bisericilor. Sunt mai multe biserici care au fost restaurate prin intervenția lui. Una este ctitoria lui Matei Basarab din Târgoviște, Biserica Sfinților Împărați, pentru care preotul paroh, care era un preot inimos, dar care se confrunta cu mari lipsuri, i-a scris, întrucât îl întâlnise odată pe Enescu. (...) Acesta a venit personal la Târgoviște, inițial pentru un concert, dar concertul s-a repetat și a doua zi, și au strâns destui bani pentru a renova biserica, sau cel puțin acoperișul, care avea nevoie de o intervenție de urgență. Tot prin intervenția lui, la Bistrița-Năsăud a început construirea unei biserici, și el s-a implicat atât de mult ca și cum ar fi fost un om al locului. Dar grija pentru oamenii aflați în sufe­rință a dominat activitatea lui, mai ales perioada de glorie. Iașiul amintirilor ne povestește că, în jurul anului 1930, revenind aici, a aflat că profesorul care l-a îndrumat în fragedă vârstă era bolnav. A făcut tot ce a fost posibil ca suferința să-i fie alinată. Au fost și multe alte asemenea gesturi care uimesc prin profunzimea lor”.

În continuare, a luat cuvântul Cristina Andrei, directoarea Muzeului Național „George Enescu” din Capitală: „Astăzi îl celebrăm pe Enescu. Eu n-aș numi-o comemorare, ci celebrare, pentru că este vorba de un spirit extraordinar de elevat, de luminos, care ne călăuzește și care a primit de la Dumnezeu un har extraordinar. A știut întreaga viață să sporească talantul primit și l-a sporit cu foarte multă muncă și prin multă dăruire față de semeni, fiindcă și el mărturisea că talentul se pierde fără muncă. În testamentul pe care l-a lăsat acum 80 de ani, în iulie 1945, și-a exprimat foarte clar dorința de a fi înmormântat creș­ti­nește, adăugând cu creionul pe spatele plicului sigilat și lăsat executorului său testamentar, Romeo Drăghici, care a fost și primul director al Muzeului «George Enescu»: «Doresc ca înmormântarea mea să fie cât mai simplă. În schimb, să se dea cât mai multe pomeni și daruri»”.

Prof. dr. Nicolae Gheorghiță, prorector al UNMB și vicepreședintele Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, a adăugat: „Ce minunat poate fi ca în aceste momente de comemorare să ne gândim cu toții la Enescu nu ca la muzicianul desăvârșit care a fost, fără îndoială, ci ca la un om al religiosului, un spirit extrem de înalt și un ortodox convins. Se împlinesc 70 de ani de când George Enescu a pășit dincolo de vălurile timpului, lăsând în urmă nu doar o operă muzicală nemuritoare, ci și amintirea unui suflet de o rară frumusețe”. 

În încheiere, părintele paroh Emil Nedelea Cărămizaru și-a exprimat recunoștința față de toți cei care au luat parte la momentul de rugăciune: „Vă mulțumim tuturor pentru această întâlnire de suflet rânduită, nu întâmplător, în biserica protectorului său spiritual, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Aici a ales George Enescu să ne întâlnim, iar noi nu am făcut altceva decât să ne îngrijim ca toate să fie făcute la vremea cuvenită. Mulțumim mai întâi de toate Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru că a acordat înalta binecuvântare ca Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul să oficieze această slujbă de pomenire. Mulțumim pentru cuvintele frumoase care se completează atât de armonios și care au scos la lumină multe lucruri pe care mulți dintre noi nu le cu­noș­team, mai ales în ceea ce privește viața sufletească, discretă și smerită a lui George Enescu”.