Hramul istoric al Catedralei Patriarhale

Catedrala Patriarhală din București și‑a serbat astăzi, 21 mai 2022, hramul istoric închinat Sfinților Împărați Constantin și Elena. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Altarul de vară de pe Colina Bucuriei, împreună cu un sobor de ierarhi, preoți și diaconi. La final, a avut loc proclamarea oficială a canonizării Sfintei Cuvioase Teofana Basarab. Totodată, Patriarhul României a premiat câștigătorii Concursului național de creație „Icoana ortodoxă - lumina credinței” și ai Concursului național catehetic „Rugăciunea în viața mea”.

În ziua de cinstire a Sfin­ților Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena, cre­din­cioși din Capitală și pelerini veniți din mai multe zone ale țării și-au îndreptat pașii pe Colina Bucuriei pentru a-i cinsti pe primii ocrotitori ai Catedralei Patriarhale.

Începând cu orele dimineții, au fost purtate în procesiune moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena, ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, și ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, aflate în tezaurul sacru al Catedralei Patriarhale, care au fost așezate spre cinstire în „Baldachinul Sfinților”.

La Sfânta Liturghie săvârșită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel au slujit: Înaltpreasfințitul Părinte Naum, Mitropolit de Ruse; Înaltprea­sfințitul Părinte Daniil, Mitropolit de Vidin; Înaltprea­sfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târ­goviștei și Exarh patriarhal; Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos; Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii; Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal; Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Epis­cop-vicar patriarhal; Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureș­tilor.
Așa cum este tradiția, la Sfânta Liturghie săvârșită în ziua hramului istoric au participat și tineri îmbră­cați în costume tradiționale româ­nești și pictori bisericești, veniți din eparhii ale țării noastre care s-au evidențiat în cadrul a două concursuri naționale organizate de Patriarhia Română.

În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că troparul sărbătorii îl compară pe Sfântul Constantin cel Mare cu Sfântul Apostol Pavel: „Sfântul Apostol Pavel a fost direct chemat de Hristos ca să se convertească și din prigonitor să devină Apostol, propovăduitor al Evangheliei Sale și mărturisitor al Lui între toate popoarele lumii. Prin asemănare, Sfântul Constantin produce o transformare radicală în Imperiul Roman. Împărații dinaintea lui erau prigonitori ai creștinilor. El, după ce l-a biruit în anul 312 pe adversarul său Maxențiu, în anul următor, prin Edictul de la Milano, a dat libertate tuturor cetățenilor din imperiu să creadă după cum dorește fiecare. Acest edict de toleranță a însemnat pentru creștini încetarea persecuțiilor. Sfântul Constantin nu doar a dat libertate religioasă tuturor cetățenilor, ci, în mod deosebit, i-a cinstit, prețuit și ajutat pe creștini, fiind îndemnat de mama sa, Elena, care era creștină. Sfântul Constantin devine apostol între împărați”.

Preafericirea Sa a mai subliniat că Sfântul Constantin cel Mare a avut o preocupare pentru unitatea Bisericii. „După ce l-a învins în anul 324 pe adversarul său Liciniu, care încă îi mai prigonea pe creștini, și a devenit singurul împărat în întreg Imperiul Roman, în anul următor a convocat Sinodul Ecumenic la Niceea și a statornicit dreapta credință în fața ereziei preotului Arie din Alexandria. La Niceea, Biserica, prin cei 318 episcopi chemați și găzduiți de către Împăratul Constantin cel Mare, a formulat primele 7 articole din Crezul care se va numi Crezul niceo-constantinopolitan, după ce în anul 381 a mai fost completat cu 5 articole despre Duhul Sfânt și despre Biserică. De la Constantin cel Mare avem și această preocupare pentru unitatea Bisericii, pentru mărturisirea dreptei credințe”, a spus Întâistătătorul Bisericii noastre.

În continuare, a evidențiat că este semnificativ faptul că Sfântul Constantin a văzut Crucea Mântuitorului Iisus Hristos pe cer, în amiaza mare, iar mama sa, Împărăteasa Elena, a descoperit Crucea lui Hristos în pământ: „Întotdeauna, icoana Sfinților Împărați Constantin și Elena plasează Sfânta Cruce între cei doi împărați, pentru că Sfântul Constantin a văzut în amiaza mare, în data de 28 octombrie 312, înainte de confruntarea cu împăratul Maxen­țiu, Crucea pe cer, iar mama sa, Elena, a descoperit Crucea în pământ la Ierusalim. Crucea leagă cerul cu pământul și binecuvântează întreg universul prin iubirea lui Hristos Cel răstignit și înviat. În mod tainic, acești slujitori ai lui Dumnezeu sunt și mărturisitori ai iubirii Lui jertfelnice și ai biruinței Lui prin Cruce și Înviere”.

„Dacicus Maximus”

La final, Patriarhul României a spus că acești Sfinți Împărați au avut o grijă deosebită și pentru teritoriul țării noastre, Dacia: „Constantin cel Mare s-a născut aproape de teritoriul României, în orașul Naisus, care astăzi se numește Niș, în Serbia. Naisus făcea parte din Dacia Mediterranea, care avea în proximitate provincia Dacia Felix. În toată această regiune au locuit daco-romani. De aceea, până astăzi, românii din Valea Timocului sunt continuatori ai creștinilor din secolele 4, 5 și 6. În secolul al 7-lea au venit sârbii și aceștia s-au creștinat două secole mai târziu. (…) Cel care a recucerit Dacia, după abandonarea ei de către împăratul Aurelian, a fost Sfântul Constantin cel Mare. De aceea, la Roma, unde se află arcul său de triumf, pe frontonul acestuia se găsesc patru figuri de daci, iar el poartă și numele de «Dacicus Maximus», adică cel care a recucerit Dacia și a devenit cel mai mare protector al dacilor. Prin aceasta se vede dragostea lui pentru această regiune, care nu era în stăpânirea lui. Printr-o înțelegere cu împăratul Liciniu a cerut să intre în jurisdicția sa și această regiune pe care o prețuia foarte mult. De aceea, în Oltenia se află foarte multe biserici închinate Sfinților Împărați Constantin și Elena. Ei au fost binefăcători ai întregii creștinătăți și, în mod deosebit, ai creștinilor de pe teritoriul țării noastre”.

Proclamarea canonizării Sfintei Cuvioase Teofana Basarab

La finalul Sfintei Liturghii, după citirea Rugăciunii Amvonului, a avut loc proclamarea oficială a canonizării Sfintei Cuvioase Teofana Basarab, prima monahie de neam român cunoscută în istorie. Preafericirea Sa a rostit cu această ocazie un cuvânt în care a eviden­țiat dubla apartenență națională a cuvioasei: „Sfânta Teofana Basarab, fiica domnitorului Basarab I, întemeietorul Țării Românești, a fost binecuvântată de Dumnezeu cu o viață aleasă, dar și cu misiunea de a ajuta poporul român și pe cel bulgar la păstrarea credinței. Ea a fost, pentru o vreme, țarina sau regina Țaratului Româno-Bulgar de la Târnovo, în secolul al 14-lea, având numele de botez Teodora. După ce a devenit monahie s-a numit Teofana, iar numele ei este cinstit în părțile Bulgariei și mai ales în apropierea orașului Vidin, pentru că unul din fiii ei a devenit conducător al acestei cetăți până la desființarea Regatului Româno-Bulgar de către otomani. De aceea, am considerat că este necesar să invităm și din Biserica Ortodoxă a Bulgariei doi ierarhi, de la Ruse și de la Vidin, unde de-a lungul istoriei au trăit o mulțime de sfinți isihaști, rugători. De la frații noștri bulgari de la Vidin am aflat că ziua de pomenire a Sfintei Cuvioase Teofana Basarab este 28 octombrie, dată ce coincide cu ziua de pomenire a Sfântului Iachint de Vicina, cei doi sfinți fiind contemporani. (…) Anul acesta, am găsit de cuviință să trecem în calendarul Bisericii noastre numele acestei prime monahii române cunoscute, pentru că este anul închinat rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului, dar și pentru că pomenim trei sfinți isihaști importanți. În cinstea acestora o trecem în calendar și pe această femeie sfântă, rugătoare, din secolul al 14-lea”.

În continuare, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a dat citire Tomosului Sinodal de canonizare a Sfintei Cuvioase Teofana Basarab. Cu acest prilej, membrii Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale au intonat pentru prima dată Troparul sfintei, iar icoana pe care a fost zugrăvit chipul cuvioasei a fost prezentată credincioșilor aflați de față.

Apoi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat un cuvânt de mulțumire celor doi ierarhi invitați din Biserica Ortodoxă Bulgară, Înaltpreasfințitul Părinte Naum, Mitropolit de Ruse, și Înalt­preasfințitul Părinte Daniil, Mitropolit de Vidin, iar apoi le-a oferit în dar celor doi Mitropoliți bulgari câte o icoană cu chipul Sfintei Cuvioase Teofana Basarab.

Premierea tinerilor misionari și a iconarilor bisericești

În încheiere, la Altarul de vară, Patriarhul României i-a premiat pe câștigătorii Concursului națio­nal „Icoana ortodoxă - lumina credinței”, ediția a 11-a, și ai Concursului național catehetic „Rugăciunea în viața mea”.

Nicolae Hrițcu, consilier patriarhal în cadrul Sectorului cultură și patrimoniu religios al Patriarhiei Române, a prezentat concursul „Icoana ortodoxă - lumina credin­ței”, oferind o scurtă descriere a organizării și desfă­șurării acestuia și citind lista celor nouă pictori iconari care au fost premiați, câștigă­tori ai fiecăreia din cele trei secțiuni ale concursului.

Concursul național catehetic „Rugăciunea în viața mea” a fost prezentat de pr. prof. dr. Nicușor Beldiman, consilier patriarhal la Sectorul teologic-educaţional al Patriarhiei Române, care a nominalizat grupurile catehetice câști­gă­toare din fiecare eparhie. Repre­zentanții fiecărui grup au fost premiați de Părintele Patriarh.

Totodată, Preafericirea Sa a mulțumit slujitorilor, autorităților, voluntarilor și tuturor celor impli­cați în organizarea și buna desfă­șu­rare a acestei sărbători a Catedralei Patriarhale, precum și ostenitorilor din Administrația Patriarhală implicați în organizarea celor două concursuri națio­n­ale.