La opt ani de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire Arhiepiscop Justinian Chira, cel care a păstorit Eparhia Maramureșului și Sătmarului mai bine de un sfert de secol (1990‑2016), miercuri, 30 octombrie,
Hramul Mănăstirii „Sfânta Ana” din Orșova
Duminică, 25 iulie 2021, când Biserica noastră a prăznuit Adormirea Sfintei Ana, mănăstirea mehedințeană „Sfânta Ana“ din localitatea Orșova și-a serbat hramul. Manifestările prilejuite de această mare sărbătoare au început încă din seara zilei de sâmbătă, când a fost săvârşită slujba Privegherii. În dimineaţa zilei de hram au fost oficiate slujba de sfinţire a apei, Sfânta Taină a Maslului, Acatistul Sfintei Ana, iar mai apoi, Sfânta Liturghie de către Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, împreună cu Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, înconjurați de un sobor de preoţi şi diaconi din care au făcut parte: părintele arhimandrit Calinic Drăghici, exarhul mănăstirilor din Eparhia Severinului și Strehaiei; părintele arhimandrit Gherasim Armulescu, starețul Mănăstirii Topolnița; părintele Mihai Zorilă, vicarul eparhial al Episcopiei Severinului și Strehaiei; părintele consilier eparhial Adrian Olarean, precum și preoții slujitori din orașul Orșova și împrejurimi. Răspunsurile liturgice au fost date de către psalții Catedralei Episcopale din Drobeta-Turnu Severin.
La finalul Sfintei Liturghii a fost săvârșită o slujbă de pomenire pentru ctitorii sfintei mănăstiri. Cuvântul de învățătură a fost rostit de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan. Mănăstirea Sfânta Ana este păstorită în prezent de stavrofora Iustina Popovici.
Aşezată pe coama Dealului Moşului, ce domină Orşova şi împrejurimile sale, de unde privitorul poate admira pitorescul golfului Cerna cu potcoava noului oraş ce se ridică în jurul malurilor sale, dar şi o parte a imensului lac de acumulare până la „Porţile de Fier” ale bătrânei Dunări, Mănăstirea „Sfânta Ana” ţine să amintească celor ce-i trec pragul că aceste locuri sunt încărcate de istorie şi că aici a reînviat viaţa monahală, cu îndemnul sacru al vieţii moral-creştine. Înălţarea cinstitului aşezământ constituie o mulţumire adusă lui Dumnezeu de către ctitorul Pamfil Şeicaru pentru că l-a ocrotit pe toată durata războiului, de la Orşova la Mărăşeşti, pentru că i-a salvat viaţa în timpul grelelor lupte duse pe acest deal în vara şi toamna anului 1916. Atunci a fost îngropat chiar pe această coamă de deal, într-un tranşeu, de explozia unui obuz, împreună cu prietenul şi camaradul său de arme Petre Găvănescu.