Înnoire și binecuvântare patriarhală pentru un lăcaș de închinare bucureștean

Credincioșii Parohiei „Sfântul Antonie cel Mare și Sfântul Ioan Casian Romanul” din sectorul 4 al Capitalei au primit, în Duminica a 20-a după Rusalii, vizita Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române. Preafericitul Părinte Daniel a săvârșit slujba de sfințire a picturii bisericii parohiale, binecuvântând totodată și lucrările de înfrumusețare a sfântului lăcaș realizate în ultimii ani. La final, ­Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învă­țătură și a acordat distincții de vrednicie.

Biserica ocrotită de Sfântul Cuvios Antonie cel Mare și Sfântul Cuvios Ioan Casian, care adăpostește începând din anul 2017 și un fragment din cinstitele moaște ale Sfintei Mironosițe Maria Magdalena, a fost ridicată în perioada 2005-2012. Începând cu anul 2015 au fost realizate importante lucrări de înfrumusețare și dotare a lăcașului de cult: realizarea unui nou sistem de acoperiș, confecționarea unei noi pardoseli din marmură, montarea unui sistem de sonorizare performant și a unui sistem centralizat de încălzire, amenajarea fațadei și curții și achiziționarea de mobilier bisericesc nou. Cele mai importante realizări au fost însă împodobirea catapetesmei cu icoane pictate pe lemn și realizarea picturii murale, în tehnica frescă, în stil neobizantin.

Sărbătoarea a început de dimineață cu slujba Utreniei, urmată de săvârșirea Sfintei Liturghii de către Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte: părintele Ciprian Ion Ioniță, consilier patriarhal; părintele Dumitru Ștefănescu, consilier eparhial administrativ; părintele Cristian Grama, inspector eparhial coordonator; părintele paroh Sebastian Gabor, inspector eparhial; părintele Ionuț Bărbulescu, protopop al Protoieriei Sector 4 Capitală; părintele Mihai Cristian Popescu, protopop al Protoieriei Sector 2 Capitală; părintele Florin Busuioc, protopop al Protoieriei Sector 3 Capitală; părintele Costel Burlacu, protopop al Protoieriei Sector 6 Capitală, precum și alți slujitori.

La Sfânta Liturghie au participat foarte mulți credincioși, unii dintre ei sosiți din alte zone ale țării. Bucuria acestora a fost sporită prin prezența, în mijlocul comunității parohiale, a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care a binecuvântat pictura bisericii și icoanele catapetesmei prin stropirea cu apă sfințită și prin ungerea cu Sfântul și Marele Mir. În continuare, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat atât înțelesurile duhovnicești ale pasajului evanghelic duminical (Luca 7, 11-16), ce relatează minunea învierii fiului văduvei din Nain, cât și semnificația picturii bisericești și a sfințirii acesteia.

„O legătură între tinerețe și înviere”

Patriarhul României a afirmat mai întâi că Mântuitorul Iisus Hristos l-a înviat pe fiul văduvei îndurerate din Nain din iubire milostivă, compătimitoare și smerită: „Evanghelia ne arată că Mântuitorul a mers în cetatea Nain ca să aducă mângâiere și întărire sufletească acestei femei văduve, îndoliate, dar și pentru a-l readuce la viață pe tânărul care a murit, singura nădejde a mamei sale. Domnul a vrut să arate că acest tânăr a murit prea devreme, moartea lui fiind una prematură, cum am spune astăzi, și că tinerii nu sunt făcuți pentru moarte, ci pentru viață, pentru a fi bucurie familiei, comunității și societății. Atitudinea Mântuitorului față de acest tânăr este asemănătoare cu cea față de fiica lui Iair, pe care a înviat-o din morți, și cu cea față de prietenul Său, Lazăr din Betania, care era și el tânăr. Cele trei învieri din morți săvârșite de Mântuitorul Hristos sunt săvârșite asupra tinerilor, făcându-se astfel o legătură între tinerețe și înviere și o aluzie la chemarea la viață deplină a tinerilor”. Astăzi, Mântuitorul adresează atât copiilor, cât și părinților, chemarea de a trăi în comuniune: „Tinerii nu trebuie să înțeleagă libertatea ca însingurare, ci trebuie să găsească fericirea în comuniunea iubirii părintești, frățești și în prietenie sinceră. Foarte multe sinucideri de astăzi sunt rezultatul însingurării, depresiei și izolării. Numai starea de comuniune și comunicare este starea de sănătate și de viață autentică, normală. Această Evanghelie este a consolării și a comuniunii de viață, arătându-ne în același timp că trebuie să îi cinstim pe cei care au adormit în Domnul. Când Iisus S-a atins de sicriu, a făcut un gest care nu era obișnuit în poporul evreu. Prin el a arătat, așa cum ne spune Sfântul Chiril al Alexandriei, că Iisus, fiind Dumnezeu Cuvântul întrupat, poate dărui viață prin trupul Său. El a atins cu mâna sicriul fiindcă avea intenția de a-l aduce pe tânăr la viață. Hristos Domnul dăruiește viață prin minunile săvârșite și în mod deosebit prin Sfânta Împărtășanie, când noi ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Dumnezeu Cuvântul. Evanghelia ne arată și că trupul celor care au fost botezați și au primit Sfânta Euharistie devine templu al Duhului Sfânt. De aceea, creștinii nu au mai numit spațiul de înmormântare necropolă, ci cimitir, care în limba greacă înseamnă dormitor, loc de odihnă. Nu au mai numit nici cutia în care este așezat cel adormit sarcofag, adică mâncător de trup, cum era în Antichitatea păgână, ci au numit-o sicriu, un loc unde se păstrează obiecte prețioase. Când Biserica declară sfinți pe creștinii cu viață sfântă care au trecut la Domnul, osemintele lor sunt numite sfinte moaște sau relicve, pentru că Duhul Sfânt, Care a fost prezent în sfinți în timpul vieții lor pământești, a transmis sfințenia din sufletele lor în trupurile acestora. Părintele Dumitru Stăniloae afirmă că, cu cât înaintează mai mult în slavă sufletele celor sfinți și drepți, cu atât mai mult legătura tainică dintre sufletele din cer și moaștele sfinților de pe pământ se intensifică”, a spus Preafericirea Sa.

„Pictura este o vedere profetică în Împărăția cerurilor”

Părintele Patriarh a vorbit și despre semnificația picturii unei biserici, explicând că ea nu este o simplă podoabă, ci este veșmântul liturgic al lăcașului: „Chiar dacă în biserică se află un singur om care se roagă, el nu este singur, ci este împreună cu sfinții pictați, care în ceruri se află permanent în stare de rugăciune. Pictura este o vedere profetică în Împărăția cerurilor. Sfinții pictați în icoane au, în jurul capului, lumină din lumina cea neapusă a slavei Preasfintei Treimi, care s-a arătat pe Muntele Tabor la Schimbarea la Față a Domnului. Este o lumină care nu se vede cu ochiul liber, ci duhovnicește”.

Preafericirea Sa a evidențiat și ce rol are catapeteasma într-un lăcaș de închinare ortodox: „Catapeteasma pe care am sfințit-o cu harul Preasfintei Treimi și cu Sfântul și Marele Mir reprezintă vederea cerească a Împărăției cerurilor pe pământ. Catapeteasma pictată, în care îi avem zugrăviți pe Mântuitorul Iisus Hristos și pe Sfinții Proroci, Apostoli și Îngeri, ne arată Împărăția lui Dumnezeu venind spre noi. Iconostasul mare nu este un zid, este un ecran prin care vedem Împărăția cerurilor. De aceea, ușile Sfântului Altar se numesc uși împărătești. Prin ele primim Sfânta Euharistie, care este arvuna prânzului din Împărăția cerurilor. Toate Sfintele Taine săvârșite ne arată, începând cu binecuvântarea rostită, că în Biserică noi trăim arvuna Împărăției Preasfintei Treimi. De aceea, nu oricine poate picta o biserică. Pictura este o teologie în culori care exprimă mai întâi dreapta credință a Bisericii. Fiecare icoană este și o chemare la rugăciune. Icoana nu este pusă spre a fi analizată, ci este făcută pentru întâlnirea în rugăciune”. Icoanele ne îndeamnă la rugăciune pentru că sfinții au fost oameni care au ascultat cuvântul lui Dumnezeu și l-au tradus în cuvinte și fapte sfinte în viața lor: „Sfinții din icoane sunt dascălii noștri. Biserica nu doar se roagă lor, ci a scris și citește viețile acestora sau sinaxarul, în forma prescurtată. Sfinții sunt și rugători pentru noi. De aceea, pomenim zilnic, în rugăciune, unul sau mai mulți sfinți, iar ei duc rugăciunile noastre spre tronul Preasfintei Treimi și ne aduc încurajare, luminare și mult ajutor. Biserica ortodoxă pictată este, așa cum spunea un patriarh al Constantinopolului, cerul pe pământ, ca pe oameni să îi înalțe duhovnicește la ceruri”, a concluzionat Preafericirea Sa.

Ordine, ranguri și distincții de vrednicie

Cu ocazia sfințirii picturii bisericii parohiale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a acordat mai multe distincții binefăcătorilor sfântului lăcaș. Mai întâi, Preafericirea Sa a acordat Ordinul „Crucea Patriarhală” fostului preot paroh, Tănăsie Popescu, ctitorul acestui sfânt lăcaș. Părintele paroh Sebastian Gabor a primit rangul bisericesc de iconom stavrofor, iar părintele coslujitor Mihai Pîrvu a primit rangul de iconom. Diploma omagială 2022 - Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului, cu medalie, a fost acordată diaconului Cătălin Tohăneanu, slujitor la Mănăstirea Bâldana din Arhiepiscopia Târgoviștei. Ordinul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” pentru mireni a fost oferit Olgăi Sălceanu, iar Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” pentru mireni a fost oferit lui Gabriel Nițu, lui Marian Nica și lui Claudiu Bocan. Daniela Dinescu, Luminița Popescu, Liliana Plăcintă, Mirela Mandache și Maria-Magdalena Marinescu au primit Diploma omagială 2022 - Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului, cu medalie. Distincția de vrednicie cu chipul Maicii Domnului a fost oferită Mariei Badea.

De asemenea, Părintele Patriarh Daniel a oferit lăcașului de închinare o cruce de binecuvântare, realizată la Atelierele Patriarhiei Române, și mai multe cărți apărute la editurile Patriarhiei Române. Părintele paroh Sebastian Gabor a mulțumit Preafericirii Sale pentru grija părintească și pentru binecuvântare, oferindu-i la rândul său o icoană a Sfintei Mironosițe Maria Magdalena, precum și un frumos coș cu flori. Aceeași icoană a fost oferită și Preasfințitului Părinte Varlaam Ploieșteanul.