Izvorul Tămăduirii sărbătorit pe Colina Patriarhiei

Credincioșii bucureșteni au participat la Sfânta Liturghie și la slujba de Sfințire a apei în Vinerea Luminată, 10 mai, săvârșite la Catedrala Patriarhală de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal. Potrivit tradiției, cei care au venit pe Colina Bucuriei la acest praznic au primit agheasmă spre vindecarea neputințelor trupești și sufletești.

În vinerea Săptămânii Luminate, foarte mulți credincioși au participat cu evlavie la Sfânta Liturghie săvârșită în Catedrala Patriarhală și la rânduiala specială de sfințire a apei din această zi de praznic. Alături de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, la Sfânta Liturghie s-a rugat un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de închinare.

La momentul rânduit, Prea­sfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat, mai întâi, motivul pentru care au fost lecturare două pasaje evanghelice în cadrul slujbei: „Am ascultat două texte din Evanghelia Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cel dintâi se referă la adevărul Învierii din morți a Mântuitorului, iar cel de-al doilea este închinat Maicii Domnului, întrucât ziua de astăzi reprezintă o sărbătoare închinată acesteia, anume «Izvorul Tămăduirii», care amintește de o minune săvârșită de Maica Domnului în apropierea Constantinopolului în anul 450. Cu privire la primul text, Evangheliile citite în cele 40 de zile care urmează praznicului Învierii vorbesc despre arătările Domnului de după Înviere sau despre momente în care fie Mântuitorul, fie ucenicii Lui, fie alte persoane întăresc adevărul că Iisus din Nazaret este cu adevărat Fiul Dumnezeului celui Viu, Care a venit în lume să Își mântuiască poporul de păcatele sale. (...) Evanghelia  aceasta ne spune că, aflat la Templul din Ierusalim, Mântuitorul, făcând un bici din funiile animalelor vândute acolo, i-a alungat pe neguțătorii de animale și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, zicându-le vânzătorilor de porumbei: «Luați acestea de aici și nu faceți casa Tatălui Meu casă de negustorie» (Ioan 2, 16). Prin aceste cuvinte, Mântuitorul Hristos subliniază adevărul că El este Fiul Tatălui ceresc, născut din eternitate din Tatăl și mai pe urmă făcut Om de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria”.

În continuare, ierarhul a relatat evenimentul minunat comemorat de praznicul Izvorului Tămăduirii, arătând că acesta s-a petrecut în ziua de 4 aprilie a anului 450, la câteva sute de metri de zidurile înălțate de împăratul Teodosie al 2-lea în jurul capitalei Imperiului Roman de Răsărit. Totodată, Prea­sfinția Sa a prezentat istoria și rolul deosebit al bisericii cu hramul „Izvorul Tămăduirii” ridicată de împăratul bizantin Leon cel Mare în apropierea izvorului a cărui apă vindecase în chip minunat, cu ani în urmă, un nevăzător.

„Astăzi ne gândim la acel loc binecuvântat de Maica Domnului din apropierea Constantinopolului, dar Bisericii noastre i-au fost lăsate multe izvoare de tămăduire, izvoare ale harului, ea însăși devenind izvor prin lucrarea Duhului Sfânt în ea. Sfintele Taine instituite de Domnul nostru Iisus Hristos sunt izvoare prin care ni se comunică, sub formă văzută, harul cel nevăzut al Preasfintei Treimi. Izvor de viață și de tămăduire este și Sfântul Mormânt. În această perioadă, Biserica ne cheamă prin cuvintele cântării: «Veniți să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă făcută cu minuni, ci din Izvorul nestricăciunii, cel ce a izvorât din mormântul lui Hristos întru Care ne întărim». Este izvor de binecuvântare și de tămăduire și apa în care am fost botezați, care a fost sfințită, după cum este izvor de tămăduire apa binecuvântată în slujba Aghesmei”, a explicat ierarhul.

La finalul Sfintei Liturghii, după tradiție, soborul de slujitori, în frunte cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, a săvârșit slujba de Sfințire a apei, după rânduiala specială a acestei sărbători, la „Baldachinul sfinților” din vecinătatea catedralei. La final, plecând de la Evanghelia citită în cadrul acestei slujbe, Episcopul-vicar patriarhal a rostit un cuvânt de binecuvântare în care a vorbit despre puterea tămăduitoare a apei sfințite prin puterea harului dumnezeiesc: „Evanghelia de la sfin­țirea apei ne amintește de scăldătoarea Vitezda din Ierusalim, care avea cinci pridvoare în care zăcea mulțime mare de bolnavi, aștep­tând tulburarea apei. Un înger al Domnului cobora din când în când și tulbura apa, iar cel care intra întâi după aceasta devenea sănătos de orice boală ar fi suferit. Scăldătoarea Vitezda era o prefigurare a Bisericii lui Hristos care a devenit izvor de tămăduire pentru toți membrii ei. În Biserică, apa nu este tulburată de un înger, ci de harul Preasfintei Treimi chemat de slujitorii Bisericii să transforme apa în izvor de vindecare trupească și sufletească, să-i dea putere asupra tuturor lucrărilor necurate, să ajute familiile și așa mai departe. Nu doar cine bea primul din apa aceasta beneficiază de darurile Duhului Sfânt, ci toți creștinii care gustă din ea cu evlavie”.

Credincioșii care au participat la sfintele slujbe au primit apă sfințită și pachețele cu anafură.