Moş Crăciun vine cu daruri şi cu alaiuri de colindători

Un articol de: Oana Rusu - 24 Decembrie 2009

Pentru cei mai mulţi copii, Crăciunul este sărbătoarea darurilor, prilejul în care o parte din dorinţele lor se transformă în realitate. Pentru a primi aceste daruri mult aşteptate, ei trebuie să recite poezii lui Moş Crăciun sau să cânte colinde. La sate, în seara de Ajun, cetele de colindători umblă din casă în casă pentru a anunţa Naşterea Pruncului Iisus, aşa cum primii care au anunţat această veste au fost îngerii. Copiii îl pot întâlni pe Moş Crăciun la serbările de la şcoală sau de la grădiniţă, uneori el vine şi la Târgurile de Crăciun care se organizează acum în cele mai multe oraşe.

O condiţie foarte importantă pentru a primi darurile de la Moş Crăciun este ca în timpul anului copiii să fi fost foarte cuminţi şi să-şi fi ascultat părinţii. Chiar dacă nu se întâmplă întotdeauna aşa, Moşul mai închide ochii, dar vrea promisiuni solemne că de acum înainte cel care a făcut năzbâtii va fi cuminte ca un îngeraş. De cele mai multe ori, Moşul este un personaj pe care copiii nu îl pot surprinde şi care lasă darurile sub bradul făcut în seara de Ajun.

Copiii îl pot întâlni pe Moş Crăciun pe la serbările de la şcoală sau de la grădiniţă, uneori el vine şi la Târgurile de Crăciun care se organizează acum în cele mai multe oraşe. Astfel, în Bucureşti, în sectorul 4, se află un Parc al Copilului unde copii pot merge la târgul „Acasă la Moş Crăciun“. În Parcul Herăstrău, la Târgul de Sărbători vin grupuri de colindători din toate regiunile ţării, iar copiii se pot plimba cu trăsuri şi ponei, pot admira „renii lui Moş Crăciun“ sau „zânele şi spiriduşii de la Polul Nord“. În Herăstrău, copiii se pot plimba cu sania trasă de reni pe aleile parcului, iar pe 24 decembrie la ora 12:00 cei mici îl pot aştepta pe Moş Crăciun, împodobesc bradul împreună cu părinţii, merg la colindat.

În Parcul Cişmigiu au avut loc evenimente dedicate copiilor, precum „Cred în Moş Crăciun“. Aici poate fi admirat un brad de Crăciun înalt de 20 de metri, sania lui Moş Crăciun, Casa Moşului, o scenă care aminteşte de ieslea cu Pruncul Iisus şi închinarea magilor, precum şi alte căsuţe cu surprize.

Şi în oraşele din ţară, copiii se pot întâlni cu Moşul la târgurile de Crăciun, manifestări care au devenit o constantă a ultimilor ani. Moş Crăciun a deschis, la Brăila, Orăşelul de Iarnă al Copiilor, situat în Parcul Monument. În Cluj, Moş Crăciun poate fi întâlnit într-un tramvai care circulă prin oraş, până în data 26 decembrie, pe traseul Mănăştur-Piaţa Gării. La Arad, Moş Crăciun a poposit într-un târg amenajat special pentru el, unde a premiat cele mai originale scrisori primite de la copii.

Colindătorii, din poartă în poartă, anunţă: „Astăzi S-a născut Hristos“

La sate Moş Crăciun pare să urmeze alaiurile colindătorilor care merg cu „Steaua“ şi anunţă, din casă în casă, vestea cea mare a naşterii lui Iisus. Încă din dimineaţa Ajunului cete de colindători pornesc la colindat. Darurile tradiţionale pe care le primesc copiii constau mai ales în colaci, numiţi şi colindeţi, dar şi în bănuţi şi fructe. În trecut, oamenii de la sate primeau întotdeauna colindătorii, deoarece credeau că atunci când nu se vor mai auzi colinde pe pământ cele rele vor pune stăpânire pe lume, după cum a spus Marcel Lutic, din cadrul Muzeului Etnografic al Moldovei, care a adăugat că în Basarabia, când oamenii se întâlneau pe drumuri, obişnuiau să se salute cu o formulă dispărută azi: „Hristos S-a născut!“

Printre cele mai importante colinde care nu lipsesc din „repertoriul“ celor mici sunt „Steaua“ şi „Irozii“, care constituie de fapt adevărate scenete populare.

Mersul cu „Steaua“ care vesteşte Naşterea Pruncului Iisus începe din Ajunul Crăciunului şi se practică până la Bobotează. Steaua aceasta aminteşte de cea care a vestit prin strălucirea sa puternică Naşterea lui Iisus şi i-a călăuzit pe cei trei magi către Betleem.

În mediul rural, cel care aducea copiilor daruri era mai ales Moş Nicolae, dar mai recent vine şi Moş Crăciun. Latura comercială a acestei sărbători pare să se fi încetăţenit pe filiera urbană. În această perioadă apare cel mai frecvent ideea de dar, darul care are menirea de a strânge relaţia între oameni. Obiceiul de a oferi daruri îi face mai buni pe oameni, care îşi pot ajuta semenii dezinteresat, după cum a remarcat muzeograful Ovidiu Focşa de la Muzeul Etnografic al Moldovei. Cei mai mulţi copii ştiu că dacă vor să primească daruri trebuie să pregătească, din Ajun, bradul, unde noaptea, Moş Crăciun va lăsa darurile sale. Pe timpul sărbătorilor de iarnă întreaga casă este decorată în mod deosebit.

Colinde

Astăzi S-a născut Hristos

Astazi S-a născut Hristos

Mesia chip luminos

Lăudaţi şi cântaţi,

Şi vă bucuraţi!

Mititel înfăşeţel,

În scutec de bumbăcel

Laudaţi şi cântaţi

Şi vă bucuraţi!

Vântul bate, nu-L răzbate,

Neaua ninge, nu-L atinge

Laudaţi şi cântaţi

Şi vă bucuraţi!

Şi de-acum până-n vecie

Mila Domnului să fie

Lăudaţi şi cântaţi

Şi vă bucuraţi!

Steaua sus răsare

Steaua sus răsare

Ca o taină mare,

Steaua străluceşte

Şi lumii vesteşte

Că astăzi Curata,

Prea nevinovata,

Fecioara Maria

Naşte pe Mesia.

Magii cum zăriră

Steaua şi porniră

Mergând după rază

Pe Hristos să-L vază

La Dânsul intrară

Şi se închinară,

Cu daruri vestite

Lui Hristos menite.

Şi de-acum până-n vecie

Mila Domnului să fie,

Tuturor cu bucurie

Şi de mare veselie.

Oraşul Viflaem

În oraşul Viflaem

Veniţi toţi ca să vedem

Că nouă ni S-a născut

Domnul cel fărâ de-nceput

Astăzi şi cel de demult

Şi din proroci fericiţi

O prorocit Isailă,

Că Se va naşte Mesia

Dintr-a lui Elisei neam

Şi din roada lui Avraam,

Mântuirea lui Adam.

Pe scaunul lui viclean

Crai, fecioarele cântau

Căci va naşte Precesta,

În ieslea dobitoacelor,

Bucuria maicelor

Culcă-te crai îngeresc,

Culcă-te-n palat ceresc,

Culcă-te pe fân uscat

În scutece înfăşat

Păstorii te-or lăuda,

Îngerii Îţi vor cânta,

Pe pământ sa fie pace

C-asta Domnului Îi place,

Şi-ntre oameni bucurie

Şi o mare veselie,

Şi-ntru mulţi ani viitori,

Şi-ntr-aceste sărbători.

Colindele de altădată

Dimitrie Cantemir aminteşte în „Descriptio Moldavie“ de Chiraleisa, Colinda, Ţurca şi Vărgelatul. Acest obicei al colindatului consta în faptul că „gospodarii fac câte o cruce de lemn pe care o îmbracă cât mai frumos cu pânză albă, cu mătasă şi cu o rochie lungă, fiecare după puterile lui, şi, după rugăciunile de la Vecernie, o poartă ca la o procesiune înconjuraţi de o mare gloată de copii pe la toate casele şi strigă cât de des pot Chiraleisa“. Despre colindă, Dimitrie Cantemir spune că se cântă la începutul fiecărui an de către toţi moldovenii, atât de boieri, cât şi de oameni de rând. Cetele de colindători aveau un statut aparte în viaţa satului, iar copiii porneau la colindat din casă în casă.

Printre colindele cele mai vechi păstrate prin zona Moldovei sunt şi cele redate de Lucia Cireş în „Colinde din Moldova - Cercetare monografică“ - cu 72 de melodii transmise de Florin Bucescu şi Viorel Bîrleanu“ din Caietele Arhivei de Folclor - Universitatea „Al. I. Cuza“ Iaşi - Centrul de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor, Arhiva de Folclor a Moldovei şi Bucovinei, Iaşi - 1984.

La poartă la Ştefan Vodă

„La poartă la Ştefan Vodă

Florile dalbe

Unde stau oameni de vorbă,

Dar de vorbă cine şade?

Ionică Făt-Frumos

Bagă mâna-n buzunar,

Scoate cheia grajdului

Şi scoate pe murgu-afară

Şi pe el se-ncălecară

Şi plecă la vânătoare

Să vâneze căprioare.