O frumoasă şi lăudabilă iniţiativă la Andrieşeni

O privire cât de cât realistă şi obiectivă îndreptată către satele noastre ar putea arăta cât de mult s-a degradat viaţa comunităţilor din mediul rural şi cât de mult trebuie lucrat pentru a ajunge la o schimbare benefică a vieţii celor care alcătuiesc aceste comunităţi.

De aceea, m-a preocupat mult ideea iniţierii unor activităţi menite să ducă la ridicarea stării materiale, morale şi culturale a locuitorilor satelor noastre.

Ştiam din lectura cărţii intitulate Sate pe Jijia de Sus că autorul ei, profesorul Eugen D. Neculau, a fost întemeietorul acelei Universităţi Populare din zona Ungureni, judeţul Botoşani, şi că prin activităţile desfăşurate în acest cadru organizatoric dintr-un sat oropsit de vremuri şi de păcate endemice, cu locuinţe improprii şi multe cârciumi, Ungurenii a ajuns în scurt timp printre satele fruntaşe, chiar prospere ale ţării; fără măsuri administrative speciale, beţia, ca şi alte multe năravuri ale ţăranului, au dispărut încetul cu încetul.

Aveam, de asemenea, cunoştinţă despre o intenţie mai veche a părintelui Mihai Cepeliuc, parohul din comuna mea natală, Andrieşeni, de a pune bazele unei asociaţii prin care, împreună cu alţi oameni bine intenţionaţi, să se ajungă la reînvierea şi aducerea la zi a unor tradiţii cultural-artistice care, coroborate cu alte activităţi, mai ales de ordin economic, să ducă la înflorirea satelor comunei şi transformarea lor în localităţi cu o viaţă sănătoasă şi prosperă.

M-a bucurat mult o asemenea intenţie, care venea în întâmpinarea unor gânduri şi unor vise dragi sufletului meu: unirea celor competenţi şi bine intenţionaţi într-o acţiune pusă în slujba ridicării comunităţii satului românesc. Ştiam totuşi că de la cuvânt la faptă este uneori un drum lung şi anevoios, de aceea nu aveam prea mare încredere că aceste frumoase intenţii vor deveni fapt împlinit.

Se vede însă că autorităţile locale, în frunte cu domnul Ioan Căruntu, primarul comunei, au fost receptive la asemenea idei, căci, iată, în ziua de 24 mai am avut bucuria de a participa la prima ediţie a Sărbătorii comunei Andrieşeni, căreia i s-a dat şi un frumos nume: Sărbătoarea Salcâmului.

Acum, după ce această zi, care s-ar putea să devină un reper important în istoria comunei, a trecut, meditând la toate câte au fost, îmi spun, parafrazând titlul unei cunoscute piese a lui Shakespeare, că totu-i bine când se începe bine.

Într-adevăr, după primirea invitaţilor, la ora 12:30, în sala căminului cultural, preoţii parohi din toate parohiile comunei au oficiat un Te Deum. A fost un început cum nu se poate mai bun, căci în felul acesta în sufletul tuturor celor prezenţi s-a creat o predispoziţie pentru evlavie, pace şi înţelegere. Toţi am simţit că suntem puşi sub protecţie divină, garanţie că lucrurile se vor desfăşura, aşa cum s-a şi întâmplat, în limitele decenţei şi bunului simţ. De aceea, poate, manifestările care au urmat au avut un puternic caracter educativ.

Şi prima dintre ele a fost aceea prin care s-a acordat câte un premiu de fidelitate fiecăruia dintre cele unsprezece cupluri ale comunei care în acest an împlinesc 50 de ani de convieţuire (o modalitate indirectă, dar poate cu atât mai eficientă, de a promova atât de importantele valori ale vieţii de familie: stima şi dragostea reciprocă, înţelegerea şi respectul fiecăruia pentru partenerul său de viaţă).

În intenţia lor de a promova tot ce este valoare, organizatorii au acordat distincţia de cetăţean de onoare al comunei celor care s-au remarcat prin activitatea lor pusă în slujba comunităţii.

Mulţi tineri au participat la întreceri sportive, învăţând să concureze în mod civilizat; toţi cei prezenţi au putut admira tablourile unei expoziţii de pictură sau exponate ale artei populare specifice locului, cântecele şi dansurile celor care au evoluat pe scenă.

Mesajul care a pornit astfel prin sunet, culoare, mişcare şi cuvânt către toţi cei prezenţi a fost frumos şi înălţător. Dacă luăm în considerare şi atmosfera plăcută din momentele când au fost servite dulciuri, răcoritoare, mici, bere etc., putem spune că s-a realizat din plin chemarea primarului, de pe prima pagină a ziarului Cetăţeanul, periodic lunar editat de primăria comunei: Vă aşteptăm să facem un arc peste timp, să ne hrănim cu amintirile frumoase şi să luăm ca poveţe ce-i mai frumos din realizările tuturor oamenilor de seamă ai comunei.

Întorcându-mă acasă, mi-am spus că această sărbătoare, aflată la prima ei ediţie, ar putea fi un început bun pentru a se ajunge la realizări impresionante, asemănătoare celor obţinute prin Universitatea Populară din Ungureni, şi, în acelaşi timp, un model demn de urmat pentru toţi cei aflaţi la conducerea satelor şi comunelor noastre, pentru toţi cei cărora nu le este indiferentă starea în care cele mai multe dintre satele noastre au ajuns.