„Odată cu apariția tiparului în Țările Române, acest canon este ascultat în bisericile și mănăstirile noastre”

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhi­episcopiei Bucureștilor, a săvârșit miercuri, 5 martie, slujba Pave­cer­niței Mari la Catedrala Patriarhală din București, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. În cadrul rânduielii, ierarhul a citit a treia parte a Canonului de po­că­ință al Sfântului Ierarh Andrei, Arhiepiscopul Cretei. Ultima parte a Canonului a fost citită ieri seară la Catedrala Patriarhală.

A  treia zi a Postului Mare a constituit pentru cre­din­cioșii ortodocși o nouă treaptă a urcușului duhovnicesc, când se pregătesc, prin pocăință, rugăciune smerită și înmulțirea milosteniei, pentru primirea darurilor bogate ce izvorăsc din mormântul dătător de viață al Domnului nostru Iisus Hristos.

La acest popas de rugăciune, conform rânduielii Bisericii Ortodoxe, a continuat slujba Canonului de pocăință al Sfântului Andrei Critea­nul prin citirea celei de-a treia părți a acestuia, în cadrul Pavecer­ni­ței Mari. Strofele în care sunt oferite exemple de drepți care au strălucit prin virtuțile lor, dar și de păcătoși care nu s-au îndreptat, spre a lor osândă, au fost citite de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, care, la finalul slujbei, a rostit un cuvânt de învățătură, vorbind despre modul în care alcătuirea Sfântului Andrei Criteanul s-a răspândit în Biserică, amintind și despre cei care au consemnat viața Sfântului Arhiepiscop al Cretei.

„La puțin timp după trecerea din această viață a Sfântului Andrei Criteanul, la jumătatea veacului al 8-lea, acest canon de pocăință era cunoscut în Patriarhia Ierusalimului și în cea a Constantinopolului, locurile unde a activat Sfântul Andrei Criteanul, circulând în manuscris și fiind întâlnit și în Patriarhia Alexandriei, a Antiohiei, la Muntele Sinai și mai târziu la Muntele Athos. Sunt numeroase mărturii care vorbesc despre acest lucru. Fără să știm cu exactitate când s-a împământenit la noi, considerăm că odată cu apariția tiparului în Țările Române, în toate bisericile și mănăstirile noastre, Canonul Sfântului Andrei Criteanul era ascultat, așa cum îl ascultăm și noi acum. Sunt numeroase izvoare care vorbesc despre viața sfântului. La scurt timp după moartea lui, un învățat chestor și patrician, Nichita, a scris prima viață închinată Sfântului Andrei Criteanul. Din introducerea acestei scrieri aflăm cât de importantă este punerea în lumină a vieții cuiva. Începând istorisirea vieții Sfântului Andrei, Nichita patricianul ne spune că nu se cuvine a așeza vreodată lumina sub obroc, ci să o punem în sfeșnic pentru a lumina și altora. În acest sens este oferită viața Sfântului Andrei Criteanul, ca o lumină pentru toți. Au mai fost câteva istorisiri ale vieții lui, rămase anonime, inclusiv un preafrumos și complet encomion care datează din aceeași perioadă cu a lui Nichita, adică din jurul anului 800, poate chiar înainte de acest an, ceea ce înseamnă că prima viață a Sfântului Andrei Criteanul s-a scris la puțin timp după trecerea lui din această lume. (...) Multe izvoare ne arată interesul pe care urmașii, chiar la diferențe de sute de ani, l-au arătat față de Sfântul Andrei Criteanul”, a spus Preasfinția Sa.

Referindu-se la slujirea Sfântului Andrei Criteanul, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a amintit de modul în care ierarhul sfânt a apărat și a mărturisit adevărul de credință prin cuvântările sale, dar și printr-o bogată activitate pastoral-filantropică.

„În cuvântările lui, multe la număr, Sfântul Andrei Criteanul pune accentul și pe mărturisirea dreptei învățături a Bisericii, pe care a apărat-o. Sunt păreri care ne spun că el a participat la Sinodul VI Ecumenic. (...) Cuvântarea lui la unul dintre praznicele închinate Mântuitorului ne arată dreapta învățătură a Bisericii, pregătindu-ne și pentru întâmpinarea zilei de sărbătoare care urmează, a Duminicii Ortodoxiei. Ne spune Sfântul Andrei Criteanul: «Hristos este cunoscut un singur Domn în două firi, închinat împreună cu Tatăl și cu dumnezeiescul Duh. Cel ce poartă două voințe și, deopotrivă, două lucrări. Cel ce de aici este cuprins, dar și necuprins, circumscris și necircumscris. Cel zugrăvit nouă mai întâi prin tipuri, apoi prin icoane și, prin ele, este închinat de noi ca și cum ar fi închinat prin intermediul trupului și Duhului. Cel zugrăvit în icoane de propriii Lui teologi și de toți sfinții și împărtășit tuturor deopotrivă și, de la icoane, slava ne duce la închinarea Arhetipului, cum am fost învățați de tine, preadumnezeiescule Părinte Vasile, care scriai: Cinstea adusă icoanei trece asupra Prototipului». Aici este foarte importantă mărturisirea Sfântului Andrei Criteanul, cel care a pus în lumină viața și mărturisirea multor sfinți ai Bisericii, în special Sfântul Maxim Mărturisitorul și Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului. Așa îi învăța pe credincioșii lui, care treceau prin mari încercări, el fiind episcop într-un loc în care saracinii năvăliseră în acel răstimp și provocau mari tulburări în viața Bisericii și a credincioșilor ei”, a afirmat ierarhul.

Ca și în zilele precedente, cântările Canonului au fost interpretate de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, iar cele din timpul Pavecer­niței Mari de membrii Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.