Părintele Constantin Mihoc, fost cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti şi slujitor la Parohia Ortodoxă Română „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Berlin, Germania, a fost pomenit vineri, 4 august, la Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din localitatea Cuejdiu, Protopopiatul Piatra Neamţ, județul Neamț, la 14 ani de la trecerea sa la Domnul. Slujba Parastasului a fost oficiată de fostul său coleg de seminar şi de facultate, pr. paroh Florin Gheorghe Sfarghie.
În Biserica Ortodoxă, unul dintre scopurile parastaselor sau pomenirilor celor adormiţi este acela de a menţine vie memoria persoanelor care s‑au mutat de la această viaţă pământească vremelnică la viaţa veşnică. Cu fiecare pomenire se întăreşte, de fapt, comuniunea cu cel plecat dintre noi, arătându‑se totodată iubirea, care este mai tare decât moartea, a celor care încă trăiesc pe pământ. Prin modul în care a vieţuit, părintele Constantin Mihoc a rămas un model exemplar de slujire, de predicare a cuvintelor Evangheliei şi de trăire în Hristos.
În anul 2009, în ziua de 4 august, în timp ce lucra pe şantierul lăcaşului de rugăciune din Berlin, zidul unei construcţii mai vechi s‑a dărâmat peste părintele Constantin şi peste unul dintre muncitori. Imediat după aflarea tragediei, Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, sublinia faptul că „părintele Constantin a fost cel mai bun preot al mitropoliei, cu o credinţă profundă şi cu o evlavie exemplară”. Înaltpreasfinţia Sa mai declara că moartea tragică a părintelui nu poate fi explicată raţional, dar are o semnificaţie mistică, duhovnicească, ea fiind o jertfă ce se pune la temelia noii biserici româneşti de la Berlin. „În această întâmplare văd o adevărată minune şi voinţa lui Dumnezeu ca, la temelia viitoarei biserici, să fie jertfa aceasta, a două persoane, a părintelui Constantin şi a fratelui Nicolae (...). Din jertfa aceasta va răsări biserica noastră de aici, din Berlin”. Pentru viaţa sa exemplară, dedicată slujirii Bisericii lui Hristos, şi pentru sfârşitul său mucenicesc, toţi cei care l‑au cunoscut pe părintele sunt încredinţaţi că el este un mare rugător înaintea lui Dumnezeu.
.jpg)
