De sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în biserică, joi, 21 noiembrie, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, a slujit la hramul Mănăstirii Peștera din
„Părintele Paisie, ca şi ceilalţi sfinţi ai Bisericii, a fost un om universal“
Marţi, 11 noiembrie 2014, Aula „Mihai Eminescu“ a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi a găzduit o întâlnire duhovnicească dedicată părintelui Paisie Aghioritul. Conferinţa a făcut parte din seria de manifestări culturale Serile Doxologia şi a fost organizată de Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi.
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ l-a adus marţi în atenţia publicului ieşean pe părintele Paisie Aghioritul prin intermediul a două personalităţi teologice din spaţiul grecesc care l-au cunoscut pe marele duhovnic: Georgios Mantzaridis, profesor emerit la Facultatea de Teologie a Universităţii „Aristotel“ din Tesalonic şi autorul unui număr impresionant de lucrări, şi ierom. Athanasie Simonopetritul, unul dintre cei mai renumiţi imnografi ai zilelor noastre, fiind imnograful Patriarhiei de Constantinopol şi o personalitate distinsă a Sfântului Munte Athos. Moderatorul întâlnirii a fost pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.
În cuvântul său, prof. Georgios Mantzaridis a vorbit despre unicitatea şi măreţia persoanei umane: „Părintele Paisie, ca şi ceilalţi sfinţi ai Bisericii, a fost un om universal. În mod contrar, duhul lumii prezintă omul prin prisma fenomenului globalizării, reducându-l de la starea de persoană în societatea în care trăieşte la starea de individ. Omul nu este o fiinţă statică; el nu a fost zidit ca să rămână ceea ce este. A fost zidit pentru a deveni ceea ce nu este. Măreţia omului nu se regăseşte în trecut sau în prezent, ci în viitorul său“.
La rândul său, ieromonahul Athanasie Simonopetritul a prezentat publicului aspecte din viaţa părintelui Paisie Aghioritul, vorbind şi despre cum trebuie citite cărţile părinţilor Bisericii: „Când citim cărţile sfinte, observăm adesea faptul că lucrurile paradoxale, pasajele mai dificile nu sunt de cele mai multe ori explicate. De aceea, citind din istorisirile multor bătrâni sfinţi întâmplări extraordinare, minuni, ne întrebăm: oare este posibil să se întâmple aşa ceva? Această întrebare, oarecum firească, reprezintă însă o stare a omului căzut. Când vei avea o stare la fel cu cea a părintelui care a scris minunile pe care le citeşti, atunci vei înţelege că întâmplările istorisite reprezintă doar o mică parte din faptele minunate ale bătrânilor îmbunătăţiţi“.