În cadrul manifestărilor solemne dedicate eroilor Revoluției Române din decembrie 1989, luni, 23 decembrie, la monumentul eroilor jandarmi de la Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din Otopeni a fost
Pelerinajul de Florii - mărturie a înaintării noastre duhovnicești spre Împărăția Cerurilor
Preasfințiile Voastre,
‑Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Preacuvioase Maici,
Iubiți pelerini,
Vorbind despre lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu‑Tatăl prin Domnul nostru Iisus Hristos, Sfântul Apostol Petru zice: „Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin Învierea lui Iisus Hristos din morți, ne‑a născut din nou, spre nădejde vie, spre moștenire nestricăcioasă și neîntinată și neveștejită, păstrată în ceruri pentru voi, cei ce sunteți păziți cu puterea lui Dumnezeu, prin credință, spre mântuire, gata să se dea pe față în vremea de apoi” (1 Petru 1, 1‑3). Așadar, Învierea lui Hristos reprezintă temelia învierii noastre, a tuturor, și a vieții duhovnicești desăvârșite pe care suntem datori să o trăim încă din timpul vieții noastre pe pământ.
În acest sens, pelerinajul de Florii este o comemorare și o mărturisire a învierii lui Lazăr din Betania, fratele surorilor Marta și Maria, dar și o mărturisire a credinței în învierea de obște care va avea loc la sfârșitul veacurilor. Totodată, acest pelerinaj este și o arvună a bucuriei sărbătorii Învierii Domnului Iisus Hristos. Noi, cei prezenți la pelerinaj, biruind păcatul și ridicându‑ne, prin harul lui Hristos, din mormântul patimilor noastre, alergăm în întâmpinarea Celui ce a biruit moartea, purtând în mâini semnele biruinței Sale pentru mântuirea noastră: ramuri de salcie sau de finic.
Astăzi, noi ne asemănăm cu cei care L‑au întâmpinat pe Hristos când intra în Ierusalim, smerindu‑Se, șezând pe mânzul unei asine, împlinind astfel prorocia lui Zaharia: „Bucură‑te foarte, fiica Sionului, veselește‑te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept și biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei” (Zaharia 9, 9). Uniți cu Hristos, prin rugăciune, cântare și pelerinaj, devenim și noi părtași ai biruinței lui Hristos asupra păcatului și asupra morții. Totodată, prin acest pelerinaj mulțumim Domnului Iisus Hristos, Care S‑a jertfit pentru întreaga omenire, deși aceasta nu era vrednică de El, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel zicând: „Dumnezeu Își arată dragostea Lui față de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoși” (Romani 5, 8). De aceea, considerăm că atât efortul duhovnicesc, cât și cel trupesc, pe care suntem datori să le oferim ca un prinos de mulțumire și cinstire aduse Domnului Iisus Hristos, se împletesc și se evidențiază reciproc în comuniunea‑procesiune pe care o trăim astăzi ca pe o arvună a bucuriei Sfintelor Paști și a vieții de veci din Împărăția Cerurilor.
Iubiți pelerini,
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2017 ca An omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești şi An comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului. În prima Duminică a Postului Sfintelor Paști am sărbătorit biruința Ortodoxiei, încununată de stabilirea fermă a cinstirii sfintelor icoane și, implicit, a prețuirii slujirii de iconar sau pictor bisericesc. Prin intermediul chipurilor pictate ale sfinților, iconarii ne ajută să percepem nu doar intelectual, ci și vizual chemarea omului la sfințire, la unirea lui cu Dumnezeu Cel Unul Sfânt. În acest sens, icoana Intrării Domnului în Ierusalim ne ajută să privim cu multă atenție și evlavie la iubirea smerită și jertfelnică a Domnului Iisus Hristos, Care intră în Ierusalim spre a pătimi multe suferințe și moartea, pentru ca apoi, prin Înviere, să ne dăruiască viața veșnică. Vorbind despre sfintele icoane, Sfântul Ioan Damaschin zice: „Negreșit, să nu faci icoana lui Dumnezeu, Care este nevăzut. Evident însă că, atunci când vezi că Cel fără de trup S‑a făcut pentru tine om, atunci vei face icoana chipului Său omenesc. [...] Zugrăvește coborârea Lui fără nume, Nașterea din Fecioară, Botezul în Iordan, Schimbarea la față de pe Tabor, pătimirile – mijlocitoarele nepătimirii –, moartea, minunile – simbolurile firii Lui dumnezeiești, minuni făcute prin lucrarea trupului, dar cu ajutorul lucrării dumnezeiești –, Crucea (Lui) cea mântuitoare, înmormântarea, Învierea, Înălțarea la ceruri. Zugrăvește‑le pe toate și prin cuvânt, și prin culori. Nu te teme, nu te înfricoșa!” (Sfântul Ioan Damaschin, „Primul tratat apologetic contra celor care atacă sfintele icoane”, în: Cele trei tratate contra iconoclaștilor, trad., introd. și note de pr. Dumitru Fecioru, București, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2016, pp. 57‑58).
Chemați prin Botez să fim icoane vii ale lui Dumnezeu, noi, creștinii ortodocși, avem datoria de a urma, nu numai în cursul acestui pelerinaj de Florii, ci și în fiecare clipă a vieții noastre, chipul sau exemplul smerit şi jertfelnic al lui Hristos și al sfinților pictați în icoane. Cinstirea și laudele pe care le‑au adus mulțimile din Ierusalim Domnului Iisus Hristos nu trebuie să ne adoarmă conștiința, pentru că la doar cinci zile distanță de la intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim mulțimea striga împotriva Sa, cerând să fie răstignit. De acest adevăr trist ne încredințează și miile de creștini, preoți, credincioși intelectuali sau oameni simpli, care au suferit multe persecuții și presiuni în vremea regimului comunist.
Întrucât slava lumii păcătoase este una înșelătoare și cuprinsă de nestatornicie, Hristos Domnul îi mustră pe cei cuprinși de slava lumească și care nu caută slava adevărată ce vine de la Dumnezeu: „Cum puteți voi să credeți, când primiți slavă unii de la alții, iar slava care vine de la Unicul Dumnezeu nu o căutați?” (Ioan 5, 44).
Iubiți pelerini,
Să întâmpinăm praznicul Intrării Domnului în Ierusalim într‑un mod bineplăcut lui Dumnezeu, bucurându‑ne pentru sporirea duhovnicească a creștinilor, dar și purtând în iubirea noastră și în rugăciunile noastre pe cei care suferă, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Bucurați‑vă în nădejde; în suferință fiți răbdători; la rugăciune stăruiți. [...] Bucurați‑vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng” (Romani 12, 12; 15).
Să mărturisim în orice timp și în orice loc credința noastră în Domnul Iisus Hristos Cel Răstignit și Înviat, să împărtășim pacea lui Hristos și bucuria credinței în jurul nostru, în familie și în societate, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea oamenilor!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Cuvânt către pelerini, cu prilejul pelerinajului din ajunul sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim, sâmbătă, 8 aprilie 2017.