Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Pelerinajul de Florii, o mărturisire a Învierii Domnului

Pelerinajul de Florii, o mărturisire a Învierii Domnului

Un articol de: Ioan Bușagă - 02 Apr, 2018

Numeroși credincioși din orașe și localități din întreaga țară au participat sâmbătă, 31 martie, în ajunul praznicului Intrării Domnului în Ierusalim, la pelerinajul de Florii, pentru a mărturisi iubirea lui Dumnezeu și credința în Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. În Capitală, la tradiționalul pelerinaj de Florii au participat aproape 1.000 de clerici îmbrăcați în veșminte luminoase și alte câteva mii de credincioși. Pelerinajul de Florii, a reliefat Patriarhul României în cuvântul de binecuvântare, este prilej de întărire a comuniunii frățești și duhovnicești dintre parohiile și mănăstirile unui oraș, iar pelerinii, care poartă în inimile lor credința și iubirea lui Lazăr, sunt prietenii Domnului Iisus.

Ca în fiecare an, credincioși bucureș­teni au participat la Vecernia praznicului Intrării Domnului în Ierusalim, săvârșită în biserica Mănăstirii Radu Vodă de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de numeros sobor de preoți și diaconi. La finalul slujbei, în pridvorul locașului de cult, ierarhul a sfințit ramurile de finic, care apoi au fost împărțite clericilor și cre­dincioșilor prezenți. De la această biserică a început în Capitală tradiționalul pelerinaj de Florii, în sunetele de toacă, clopote și cântări duhovnicești, vestind în cetatea Bucureștilor credința în Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, prevestită de învierea lui Lazăr, precum se arată în troparul praznicului. Alaiul procesiunii a fost deschis de toacă, urmată de Sfânta Cruce, ripidele și steagurile bisericești, soborul diaconilor ce tămâiau cu cădelni­țe, de aproape 950 de clerici din cele 6 protopopiate ale Capitalei, din protopopiatele Ilfov Sud și Nord, precum și de preoții de caritate din spitalele și centrele sociale, cimitirele, unită­țile militare și penitenciarele din Capitală și Ilfov. De asemenea, în alaiul procesiunii au fost preoți consilieri eparhiali și patriarhali, icoana praznicului Intrării Domnului în Ierusalim a fost purtată de preoți și însoțită de maici de la Mănăstirea Pasărea, care aveau cățui în mâini, urmate de Preasfințitul Părinte Episcop Timotei Prahoveanul, corul Seminarului Teologic Ortodox „Nifon Mitropolitul” din Capitală și mulțimea pelerinilor. Cu toții au ținut în mâini ramuri de salcie sau de finic, precum și flori, ca simboluri ale biruinței Învierii Mântuitorului Iisus Hristos asupra morții.

Procesiunea s-a îndreptat spre Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou, paraclis patriarhal, pe următorul traseu: bd. Mărășești – bd. Dimitrie Cantemir – str. Bibescu Vodă – str. Șerban Vodă. În fața Catedralei Mitropolitane, procesiunea a fost întâmpinată de părinții slujitori, în frunte cu arhim. Veniamin Goreanu, eclesiarhul locașului de cult. Alaiul a continuat pe str. Principatele Unite – str. Ienăchiță Văcărescu – str. Sfânta Ecaterina până la Biserica „Sfânta Ecaterina”, paraclis universitar, unde a fost întâmpinată de studenți teologi și cadre didactice clerici și mireni ale Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, având în frunte pe pr. prof. univ. dr. Ștefan Buchiu, decanul instituției teologice de învățământ.

Pe Colina Bucuriei

Pelerinajul a continuat pe str. Bibescu Vodă – Colina Bucuriei – Catedrala Patriarhală, unde ­alaiul procesiunii a fost întâmpinat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, dimpreună cu Preasfințitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum (Patriarhia Antiohiei), Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, cărora s-a adăugat PS Părinte Episcop Timotei Prahoveanul. La Catedrala Patriarhală, precum și la cele două locașuri de cult amintite, au fost rostite ectenii și rugăciuni, iar apoi, la finalul pelerinajului, în pridvorul Reședinței Patriarhale, Părintele Patriarh Daniel a rostit rugăciunea de sfințire a icoanei praznicului Intrării Domnului în Ierusalim și rugăciunea de binecuvântare a pelerinilor.

Învierea, un dar pentru întreaga umanitate

Pelerinajul de Florii este o rememorare a Intrării Domnului în Ierusalim, dar și o mărturisire a credinței și a iubirii noastre în Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel Care a înviat din morți pe Lazăr, prietenul Său din Betania, a spus Patriarhul României în cuvântul de învățătură. Totodată, pelerinajul de Florii reprezintă nu numai credința în adevărul Învierii Sale, ci și semnul nădejdii în învierea de obște, prevestită de învierea lui Lazăr, a explicat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. „Învierea oamenilor din morți nu este un fenomen natural, precum natura reînvie primăvara; nu este un ciclu natural al revenirii la această viață pământească, ci este darul exclusiv al lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate. Este un dar, nu un drept; un dar pe care Dumnezeu îl oferă tuturor oamenilor la sfârșitul istoriei. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune că «precum toți mor în Adam, așa și în Hristos toți vor învia» (1 Corinteni 15, 22). Când Domnul Hristos a spus surorilor lui Lazăr din Betania, Marta și Maria, «Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi» (Ioan 11, 25) a arătat că Izvorul învierii și al vieții celei fără de moarte este Persoana Sa, Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic, Care din iubire pentru oameni și pentru mântuirea noastră S-a făcut Om, adică tocmai ceea ce iubea,  și a luat parte la condiția umană, marcată de suferință și moarte, ca să biruiască moartea din interiorul ei, precum vom cânta în noaptea Sfintelor Paști: «Cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le»”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

Învierea cea de obște este diferită de învierea lui Lazăr, pentru că acest prieten al Mântuitorului din Betania, mort de 4 zile, a fost readus de Domnul Hristos la viața biologică. Învierea lui Hristos arată creștinilor că iubirea față de Dumnezeu și față de semeni este mai tare decât moartea, întrucât Învierea lui Hristos înseamnă, nu revenirea la viața pământească, cea amestecată cu suferință și cu stricăciune, ci trecerea sau paștele spre viața cea fără de moarte. De aceea, a mai spus Preafericirea Sa, învierea de obște înseamnă eliberarea de procesul compunerii și descompunerii; eliberarea de pământul acesta vechi și intrarea într-un pământ nou și cer nou; ieșirea din Ierusalimul pământesc, unde Domnul Hristos este umilit, răstignit, și intrarea în Ierusalimul Ceresc, unde intră Mântuitorul prin Învierea Sa.

„Fiecare biserică de la care noi plecăm în pelerinaj este în lumea acesta o icoană a Ierusalimului Ceresc. De aceea, când se sfințește o biserică ortodoxă, mai ales atunci, toți sfinții sunt prezenți în picturi, se cântă «Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a strălucit»”. Aceeași cântare, puțin modificată, o cântăm în noaptea de Paști, adăugând: «...iar tu, Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru Învierea Celui născut al tău». Astfel, o biserică ortodoxă este o icoană a Ierusalimului Ceresc. Plecăm de la o biserică și ajungem la o altă biserică, trecând prin cetate. De aceea, încă din primele veacuri, la Ierusalim se organiza în amintirea Intrării Domnului pelerinajul de Florii, iar de la Ierusalim s-a extins pelerinajul, adică experiența aceasta duhovnicească a intrării Domnului Hristos și a învierii lui Lazăr, prietenul Său, în toate orașele din imperiul creștin. Această redescoperire a pelerinajului de Florii din Antichitatea creștină s-a făcut și la noi în perioada interbelică. Însă, a fost în mod brutal întrerupt în timpul perioadei comuniste. După anul 1990, a fost reluat la Iași, după aceea, din anul 2008, și la București a reînviat practica pelerinajului de Florii, pentru ca apoi să se răspândească în mai multe orașe ale țării”, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Minunile săvârșite de Domnul nostru Iisus Hristos, precum învierea lui Lazăr, pentru a cărui trecere în moarte Mântuitorul a plâns, sunt trecute prin simțirea Sa omenească și de aceea toate minunile Sale sunt pătimite, a subliniat Patriarhul României, citându-l pe Sfântul Maxim Mărturisitorul. De aceea, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Domnul Hristos plânge la moartea fiecăruia dintre noi, cei care devenim prieteni ai Lui prin credința în El, prin ascultarea și împlinirea cuvintelor Sale în fapte. „Toți cei care sunt în pelerinaj și poartă în inimile lor credința și iubirea lui Lazăr sunt prietenii lui Iisus. Toți pelerinii au astăzi calitatea de prieteni ai lui Iisus Hristos, Cel Care a lăcrimat și a plâns ca om, dar a strigat ca Dumnezeu: «Lazăre, vino afară!» (Ioan 11, 43), iar mortul înfășurat în giulgiu a ieșit. [...] Această minune a creat un val de credință puternică, de aceea mulțimile L-au primit, strigând: «Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!» (Ioan 12, 13), pentru că au simțit puterea iubirii Sale dumnezeiești”, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Întărire a comuniunii frățești și duhovnicești

Pelerinajul de Florii este și un prilej de întărire a comuniunii frățești și duhovnicești dintre parohiile și mănăstirile unui oraș și împrejurimi. „Fiecare parohie are comunitatea ei, dar această sărbătoare a pelerinajului de Florii este o comuniune în procesiune, nu este comuniune în jurul unei biserici doar, ci o comuniune în procesiune prin cetate, prin oraș. Ea ne aduce aminte de Intrarea Domnului în Ierusalim, dar și de faptul că suntem trecători. În peste 360 de ani, pe colina aceasta au urcat o mulțime de oameni care au trecut prin viață, prin acest oraș, iar mulți dintre ei, venind la biserică, au simțit arvuna bucuriei din Ierusalimul Ceresc. Toți oamenii sunt trecători, pentru că nu au cetate stătătoare aici, ci sunt îndreptați spre Împărăția cerurilor. Aceasta înseamnă pelerinul, un călător trecător prin lumea aceasta, dar foarte important este ce rămâne prin trecerea vieții. Câtă lumină am răspândit? Câte flori ale credinței am cultivat? Câte flori ale faptelor milosteniei am oferit duhovnicește? De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că florile acestei sărbători sau florile din pelerinajul de Florii sunt buchetul virtuților adunate prin multe slujbe, multe metanii, multă pocăință, deasa spovedanie, deasa împărtășire și prin multe fapte de milostenie”, a evidențiat Patriarhul României.

Totodată, pelerinajul de Florii este și o binecuvântare pentru pelerini și oraș, mai ales prin rostirea rugăciunilor de binecuvântare a stâlpărilor, a icoanei de pelerinaj, a iconițelor pentru pelerini și a credin­cioșilor prezenți. Prin rugăciunea de binecuvântare a pelerinilor se spune: „...și, precum acele popoare și copiii Ți-au cântat «Osana!», învredni­cește-ne să Te slăvim în psalmi și în cântări duhovnicești, cu suflete curate și neîntinate, în aceste zile ale Sfintelor Tale Pătimiri. Dă-ne să ne împărtășim fără de osândă și de bucuria Sfintelor Paști...”

La finalul cuvântului de învățătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulțumit lui Dumnezeu pentru că a binecuvântat vreme frumoasă și călduroasă în ziua pelerinajului. Totodată, a mulțumit organizatorilor și susținătorilor acestui pelerinaj de Florii și a îndemnat credincioșii ca să se învrednicească de a însoți duhovnicește pe Mântuitorul Hristos în Sfintele Sale Pătimiri, pentru a fi părtași împreună cu El la bucuria Învierii Sale.