Piatră de hotar în istoria Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei

Ieri, 8 noiembrie 2009, în Catedrala din municipiul Buzău a avut loc festivitatea de ridicare a Episcopiei Buzăului şi Vrancei în rang de arhiepiscopie, conform Hotărârii Sfântului Sinod.

Sărbătoarea a început cu slujba de sfinţire a altarului noii Catedrale cu hramurile „Înălţarea Domnului“ şi „Sfinţii Trei Ierarhi“ din municipiul Buzău şi cu Sfânta Liturghie oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii noastre, înconjurat de un sobor de 18 ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al BOR. Sfânta Liturghie a fost urmată de festivitatea solemnă a ridicării în rang a Episcopiei Buzăului şi Vrancei. La eveniment au participat autorităţi centrale şi locale, invitaţi şi câteva mii de credincioşi.

Evenimentele prilejuite de ridicarea în rang de arhiepiscopie a Eparhiei Buzăului şi Vrancei au început sâmbătă seara, în ajunul zilei prăznuirii Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi a tuturor cereştilor netrupeşti puteri, când credincioşii de pe plaiurile buzoiene şi vrâncene, împreună cu mulţi preoţi şi monahi, în fruntea cărora s-a aflat Întâistătătorul acestei eparhii, l-au întâmpinat, în vechea catedrală episcopală cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ din municipiul Buzău, pe Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a vizitat cu acest prilej şi noul muzeu bisericesc al Episcopiei Buzăului şi Vrancei.

Ieri, sărbătoarea a început cu slujba de sfinţire a altarului noii Catedrale episcopale cu hramurile „Înălţarea Domnului“ şi „Sfinţii Trei Ierarhi“ din municipiul Buzău, după care a urmat Sfânta Liturghie, oficiată de Patriarhul Bisericii noastre, înconjurat de un sobor de 18 ierarhi.

„Chipul de lumină al acestei biserici se imprimă în sufletul celor care au contribuit la zidirea şi înfrumuseţarea ei“

La finalul slujbei de sfinţire, Părintele Patriarh a rostit un cuvânt de învăţătură în care a subliniat că este o mare binecuvântare de la Dumnezeu ca această catedrală să fie oferită Preasfintei Treimi ca dar al credincioşilor, ca mulţumire adusă Preasfintei Treimi pentru binefacerile revărsate asupra acestei eparhii, care de la reînfiinţarea ei, din 1502, în mod neîntrerupt, a mărturist dreapta credinţă şi a apărat vieţuirea creştină, a creat cultură creştină şi a lucrat şi a luptat pentru unitate naţională.

Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat, de asemenea, că astăzi, în ziua sfinţirii bisericii, credincioşii şi credincioasele pot trece prin sfântul altar, evidenţiind că acest gest, această tradiţie românească „vrea să arate că toţi creştinii sunt chemaţi să intre în împărăţia lui Dumnezeu, pentru că sfântul altar cu uşile sale împărăteşti simbolizează împărăţia Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh. Toţi cei care poartă în sufletul lor credinţă puternică şi dreaptă în Sfânta Treime şi trăiesc potrivit Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos au nădejdea intrării în împărăţia Preasfintei Treimi“, a spus PF Părinte Patriarh Daniel.

Patriarhul României a evidenţiat că fericiţi sunt cei care au împrumutat mâinile lor lui Hristos, ca să zidească această biserică. Fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori au, în conştiinţa Bisericii noastre, un loc aparte şi de aceea în rugăciunile Bisericii ei sunt pomeniţi cu formula aceasta de fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori. Când nu mai au rude, când nu mai au prieteni, când nu mai au vecini, care i-au cunoscut şi ar putea să-i pomenească în rugăciune, Biserica îi pomeneşte în rugăciune pe fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori. Chipul de lumină al acestei biserici se imprimă în sufletul celor care au contribuit la zidirea şi înfrumuseţarea ei şi, când sufletul ctitorilor, şi miluitorilor, şi binefăcătorilor unei biserici urcă în ceruri, chipul bisericii pe care au ajutat-o este întipărit ca o lumină intensă în sufletul celor care au împrumutat munca lor, mâinile lor, ca să facă lui Hristos şi Sfintei Treimi casă, a spus Patriarhul României.

Noua Catedrală arhiepiscopală s-a zidit, împodobit şi înfrumuseţat în 7 ani

Înaintea începerii Sfintei Liturghii, părintele Alexandru Moţoc, inspector general bisericesc, a citit hrisovul de sfinţire, în care s-a arătat că noua Catedrală arhiepiscopală s-a zidit, împodobit şi înfrumuseţat după ce în ziua de 10 noiembrie 2002 a avut loc momentul sfinţirii locului şi al punerii pietrei de temelie. Interiorul bisericii este, în prezent, pictat în proporţie de peste 90%, prin osteneala preotului pictor buzoian Petre Braşoveanu, împreună cu echipa sa de ucenici. Toate lucrările de până acum s-au făcut prin contribuţia financiară - în proporţie de 90% - a Centrului Eparhial Buzău, la care s-au adăugat sprijinul autorităţilor locale şi cel al Guvernului din acea vreme, ajutoarele venite de la unele parohii şi aşezăminte monahale, precum şi donaţiile făcute de diverşi credincioşi care au ştiut să-şi arate iubirea faţă de casa lui Dumnezeu prin fapta cea bună a milosteniei.

Tomos patriarhal de vestire şi însemne arhiepiscopale

La finalul Sfintei Liturghii, PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, a citit Tomosul patriarhal prin care s-a vestit Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi s-a făcut cunoscut tuturor clericilor şi credincioşilor înălţarea Episcopiei Buzăului şi Vrancei la rangul de arhiepiscopie, cu titulatura Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, precum şi ridicarea Preasfinţitului Părinte Epifanie în demnitatea de Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei, care va purta titulatura Înalt Preasfinţitul Părinte Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei.

În Tomos s-au enumerat, de asemenea, şi motivele pentru care Episcopia Buzăului şi Vrancei a devenit arhiepiscopie. „Cunoscând rolul pe care l-a avut în istoria Bisericii noastre Episcopia Buzăului şi Vrancei, cu o existenţă neîntreruptă de 506 ani, înfiinţată în vremea Sfântului Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului, organizator al vieţii bisericeşti din Ţara Românească, unde a păstorit ca mitropolit, Episcopul Buzăului fiind continuatorul activităţii celui dintâi ierarh cunoscut aici, arhiepiscopul Dositei, amintit în pomelnicul bisericuţei rupestre Agatonul Nou din Munţii Buzăului, ţinut în care au vieţuit Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, precum şi Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului;

Ţinând seama că Episcopia Buzăului şi Vrancei a fost păstorită de vrednici ierarhi, precum: Mitrofan, marele cărturar, care a imprimat Biblia de la Bucureşti (1688) în tiparniţa domnească, iar mai târziu, la Buzău, a prefaţat şi tipărit numeroase cărţi de cult, între care cele 12 Minee şi Mărturisirea Ortodoxă a Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului; Chesarie, cărturar şi editorul „Vestitorului bisericesc“, prima foaie bisericească ortodoxă (1839); Filotei, ctitor de şcoli şi susţinător al Unirii Principatelor Române (1859); Dionisie Romano, reorganizatorul tipografiei eparhiale, pedagog şi sprijinitor al învăţământului românesc, patriot, om de cultură şi cel dintâi membru de onoare al Academiei Române (1868);

În lumina rânduielilor canonice şi pe temeiul statornicirilor bisericeşti înscrise în art. 7 alin. (3) din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, care prevăd că: «episcopiile vechi pot deveni arhiepiscopii, pe baza unei motivaţii temeinice», în consultare cu Sinodul Permanent, în calitate de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, am propus Sfântului Sinod ridicarea la rangul de arhiepiscopie a şase episcopii cu continuitate istorică seculară, între care şi Episcopia Buzăului şi Vrancei“, s-a arătat în Tomosul patriarhal. În continuare, Patriarhul Daniel a oferit Chiarhului buzoian însemnele arhiepiscopale (mantia, crucea, engolpionul şi cârja arhierească), iar mai apoi noul Arhiepiscop a binecuvântat poporul drept-credincios, în noua demnitate.

Recunoaştere a ostenelilor pentru Biserica strămoşească

Înalt Preasfinţitul Părinte Arhiepiscop Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, a rostit cu acest prilej un cuvânt solemn în care a subliniat importanţa deosebită pentru Eparhia Buzăului şi Vrancei a acestui eveniment liturgic în cadrul căruia a avut loc sfinţirea noii Catedrale arhiepiscopale, ca binecuvântare a ostenelilor jertfite până în prezent aici şi, în acelaşi timp, ca suport moral pentru ducerea la bun sfârşit a lucrărilor, şi a evidenţiat, de asemenea, că întreaga suflare ortodoxă buzoiană se cuvine să fie recunoscătoare Tatălui ceresc pentru ceasul istoric de acum al ridicării Episcopiei Buzăului şi Vrancei la rang de arhiepiscopie. „Tomosul patriarhal de ridicare a Eparhiei noastre la rang de arhiepiscopie, care s-a citit astăzi, a arătat că această hotărâre reprezintă un gest de confirmare din partea Sfântului Sinod, în frunte cu Preafericitul Părinte Patriah Daniel, a importanţei pe care Episcopia Buzăului şi Vrancei a avut-o în viaţa bisericească, în istoria şi cultura poporului român şi de apreciere a împlinirilor de până acum la Curbura Carpaţilor. S-a văzut, totodată, grija deosebită a Preafericirii Voastre, Preafericite Părinte Patriarh, pentru evidenţierea reperelor bisericeşti şi culturale ale unor eparhii cu valoare de simbol din ţara noastră, care, ca şi noi, au trăit bucuria unui asemenea moment sau urmează a beneficia de roadele duhovniceşti ale ridicării lor la rang de arhiepiscopie“, a spus IPS Epifanie.

Pentru această clipă de bucurie duhovnicească care va deveni piatră de hotar în istoria Eparhiei Buzăului şi Vrancei, implicit a Ortodoxiei româneşti, IPS Epifanie a mulţumit PF Părinte Patriarh: „Purtarea de grijă ce o arătaţi faţă de această eparhie ne întăreşte şi mai mult în lucrarea de propovăduire şi de apărare a credinţei strămoşeşti, de slujire a lui Dumnezeu şi a oamenilor. Evenimentul solemn la care am fost martori cu toţii reprezintă o recunoaştere a ostenelilor pe care fiii duhovniceşti ai acestor meleaguri le-au jertfit, dintru început şi până astăzi, pentru Biserica strămoşească. În numele clerului, al vieţuitorilor din mănăstiri şi al credincioşilor, dorim să mulţumim, din inimă şi cu respect, Preafericirii Voastre. De asemenea, cuvânt de recunoştinţă aducem înalţilor ierarhi care au binevoit a fi prezenţi la aceste solemnităţi, precum şi celorlaţi membri ai Sfântului Sinod, care, din binecuvântate pricini, nu se află acum aici, pentru Hotărârea luată în şedinţa de lucru din data de 19 iunie 2009 şi felicităm pe slujitorii sfintelor altare, pe monahii, monahiile şi binecredincioşii creştini din celelalte eparhii care au fost ridicate la rangul de arhiepiscopie, dimpreună cu ierarhii lor, unii fiind chiar acum de faţă“, a mai spus Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei.

„Dumnezeu ne dăruieşte bucurie din bucuria sfinţilor“

Patriarhul României a felicitat pe noul Arhiepiscop, care în anii de arhipăstorire la Buzău şi Vrancea a construit peste 170 de biserici noi şi a reparat peste 200 de biserici, a înfiinţat sau reînfiinţat 28 de mănăstiri şi schituri, precum şi două seminarii monahale. Preafericirea Sa a evidenţiat că acest moment festiv din Eparhia Buzăului şi Vrancei are loc spre sfârşitul anului comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni care au avut legături intense cu Biserica de pe teritoriul ţării noastre, mai ales din această parte a ţării, precum şi în întâmpinarea unui an nou omagial, „Anul Crezului Ortodox“. „Dumnezeu ne dăruieşte bucurie din bucuria sfinţilor şi ne cheamă la comuniune aşa cum se află sfinţii în comuniunea de iubire, lumină şi fericire veşnică a Preasfintei Treimi“, a spus PF Daniel. Patriarhul României a dăruit cu acest prilej noului Arhiepiscop o cruce de binecuvântare. Pentru altarul noii Catedrale arhiepiscopale, Întâistătătorul Bisericii noastre a oferit un set de sfinte vase, confecţionate în atelierele Patriarhiei Române, precum şi Biblia - ediţia sinodală jubiliară din anul 2008, albumul Catedralei patriarhale - „Duhul Sfânt a înnoit-o“, precum şi „Sinaxarul Sfinţilor Capadocieni“. IPS Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, a dăruit Patriarhului României o icoană a Înălţării Domnului, hramul principal al noii Catedrale arhiepiscopale.

Tot ieri, la finalul evenimentelor festive, Părintele Patriarh a binecuvântat şi inaugurat Sala „Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu“ din Reşedinţa arhiepiscopală, recent pictată.

▲ Puterea credinţei şi a smereniei

În cadrul Sfintei Liturghii, PF Părinte Patriarh Daniel a explicat înţelesurile duhovniceşti ale pericopei evanghelice, explicând că Evanghelia Duminicii a XXIV-a după Rusalii este una a suferinţei, a întristării care este preschimbată, prin iubirea de oameni a Mântuitorului Hristos cel milostiv, în înviere şi tămăduire.

Evanghelia de la Luca evocă două minuni: cea a vindecării femeii cu scurgerea de sânge şi învierea fiicei mai-marelui sinagogii, Iair. După cum se ştie, deşi mai-marii sinagogilor erau ostili lui Iisus, Iair arată o smerenie deosebită. El cade în genunchi la picioarele lui Iisus, pentru că are ceva de cerut pe care nimeni nu poate să i-l dăruiască. Iisus i-a spus că va veni, dar înainte de a ajunge la casa unde se afla fiica lui Iair bolnavă, în faţa lui Hristos a apărut o altă suferinţă: o femeie bolnavă, ce de 12 ani avea scurgere de sânge, hemoragie, pentru care cheltuise toată averea sa şi nu se vindecase.

Darurile oferite de Hristos femeii care suferea de 12 ani

S-a atins de haina Lui pe furiş, venind plecată, smerită, pe la spate. Iisus a întrebat: „Cine s-a atins de Mine?“. „Mântuitorul voia să scoată în evidenţă o persoană care s-a atins de El, dar se deosebea de toate celelalte persoane prin multa ei credinţă şi smerenie. Şi pentru că era foarte credincioasă şi smerită, a vrut să o arate El tuturor, să o evidenţieze, pentru că ea se ascundea. Nu îndrăznea să apară în faţa Lui să-I ceară ceva, dar avea credinţa puternică că dacă se va atinge doar de haina Lui se va vindeca. Când a auzit că Hristos a întrebat «Cine s-a atins de Mine, căci am simţit putere mare ieşind din Mine», femeia a înţeles că puterea harului Duhului Sfânt a vin-decat-o pe ea. Văzând că a fost descoperită a început să tremure de sfială şi de emoţie mare“, a spus Părintele Patriarh.

În acel moment Hristos o încurajează spunându-i: „Îndrăzneşte fiică. Credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace“. Nu i-a spus îndrăzneşte femeie, ci i-a zis fiică, a continuat Preafericirea Sa, explicând că atunci când Mântuitorul numeşte pe cineva fiu sau fiică înseamnă că a recunoscut în persoana respectivă o credinţă foarte puternică. Ea devine fiică sau fiu al credinţei. Următorul cuvânt al lui Iisus este: „Mergi în pace“. După ce Hristos a voit să arate smerenia acestei femei a descoperit şi multa ei credinţă numind-o fiică. Trei daruri a oferit Mântuitorul Hristos acestei femei care era în suferinţă de 12 ani: darul sănătăţii, onoarea de fiică duhovnicească, care prin Iisus Hristos simte iubirea părintească a lui Dumnezeu şi binecuvântarea sănătăţii şi a vieţii ei schimbate, înnoite. Multa ei smerenie vine din multa ei suferinţă, multa ei credinţă vine din adânca ei pătimire. „Învăţăm de la această femeie smerită şi suferindă stăruinţa şi credinţa în vindecare. Învăţăm de la ea că darul sănătăţii dat de la Dumnezeu trebuie păstrat când îl avem şi redobândit când l-am pierdut. 12 ani de încercare de vindecare, de stăruinţă pentru a-şi dobândi sănătatea ne arată că femeia aceasta este un mare învăţător pentru noi toţi. Ea nu cade în deznădejde sau disperare, ea stăruie, insistă să-şi recapete sănătatea şi să-şi aline suferinţa. La capătul puterilor ei şi la capătul ştiinţei medicale umane, Hristos Domnul, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, îi dăruieşte sănătate deplină şi o binecuvintează“, a subliniat Patriarhul României.

Evanghelia speranţei şi a vindecării

În celălalt registru, Evanghelia din Duminica a XXIV-a după Rusalii ne arată pe Iair. După ce Mântuitorul a vindecat pe femeia bolnavă, un om de la casa mai-marelui sinagogii îi spune Acestuia că fiica lui deja a murit. Văzându-l copleşit de durere, Hristos îi spune: „Nu te teme. Crede numai şi fiica ta se va mântui“. „Astfel, în prezenţa doar a trei ucenici şi a părinţilor moartei, adică a credincioşilor şi a suferinzilor, nu a curioşilor, Hristos săvârşeşte minunea învierii din morţi. Vedem că, în cazul femeii bolnave, El scoate în evidenţă smerenia ei, iar în cazul învierii fiicei lui Iair, Hristos porunceşte să nu se spună nimănui nimic, pentru a arăta că nu face minuni spre a fi lăudat de oameni. Observăm aici smerenia Domnului Hristos“, a spus Patriarhul nostru, arătând că de la acest părinte copleşit de durere, Iair, învăţăm smerenia, credinţa puternică şi dragostea de părinte care se identifică până la capăt cu suferinţa copilului bolnav. Pentru că este un părinte milos şi bun, Dumnezeu îi arată iubirea Sa milostivă şi bunătatea Sa. „Evanghelia ne arată că un creştin smerit nu cade niciodată în deznădejde, ci se interesează tot timpul cum să-şi redobândească sănătatea, ca dar al lui Dumnezeu, şi, în acelaşi timp, nu ajunge la un impas atunci când medicii nu îl mai pot vindeca. Deci, Evanghelia aceasta, care pare la început a suferinţei, este una a speranţei şi a vindecării, prin iubirea milostivă a lui Hristos“, a subliniat în final PF Părinte Patriarh. (A.P.)