De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Pomenirea scriitorului Ioan Ianolide la Mănăstirea Cernica
Cunoscutul scriitor şi mărturisitor al temniţelor comuniste, Ioan Ianolide, a fost pomenit la împlinirea a 37 de ani de la trecerea sa la veşnicele lăcaşuri, la mănăstirea ilfoveană Cernica, acolo unde şi-a aflat vremelnica odihnă întru nădejdea învierii.
Slujba Parastasului a fost săvârşită în Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” a lavrei cernicane de către părintele protosinghel Vasile Pîrjol, stareţul obştii monahale, împreună cu părintele conf. univ. dr. Gheorghe Holbea, cadru didactic al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti. La slujba de pomenire au participat reprezentanţi ai filialelor din Bucureşti şi Braşov ale Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, precum şi credincioși care îi cinstesc memoria.
Cuvântul de omagiere a fost rostit de părintele Gheorghe Holbea, la finalul slujbei de pomenire acesta subliniind menirea profund duhovnicească a suferinţei celor care au trecut prin temniţele comuniste cu demnitate şi jertfelnicie: „Ioan Ianolide ne învaţă că în vremuri de încercare înţelegem un lucru esenţial, anume că, într-adevăr, Mântuitorul Iisus Hristos a venit în lume nu ca să înlăture suferinţa pentru viaţa noastră comodă şi nici pentru a o explica, ci pentru a o umple de prezenţa lui Dumnezeu, aşa cum s-a întâmplat în viaţa acestor mărturisitori. Ioan Ianolide, după Târgu Ocna, a fost dus la Gherla, iar acolo, unde «reeducarea» de la Piteşti a fost strămutată, a fost zidit de viu. Au fost şi zăvorâţi, dar aici era vorba de o duşmănie a omului faţă de om. Trei săptămâni nu i s-a dat hrană, dar cei din celula de sus - aveau această artă a comunicării prin limbajul Morse - i-au dat cumva apă şi mâncare, pentru ca, după un an, Ioan Ianolide să fie zăvorât. Acolo sunt cele mai profunde descrieri ale rugăciunii inimii. Facem această pomenire pentru a-i aduce în prezenţa conştiinţei noastre, pentru că suntem convinşi că Dumnezeu i-a primit în ceata sfinţilor, ca unii care au fost junghiaţi ca nişte miei”.
În continuare, părinţii slujitori şi participanţii la slujba de pomenire s-au adunat în jurul mormântului scriitorului român din cimitirul mănăstirii ilfovene, înălţând rugăciuni pentru pomenirea şi odihna sufletului său.