Praznicul Înălțării Sfintei Cruci la Catedrala Patriarhală

La Catedrala Patriarhală, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Prea­sfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.La Catedrala Patriarhală, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Biserica noastră a celebrat astăzi, 14 septembrie, praznicul Înălțării Sfintei Cruci, sărbătoare ce amintește de două evenimente importante legate de cinstirea lemnului Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos, respectiv aflarea și înălțarea ei spre închinare credincioșilor de către Episcopul Macarie al Ierusalimului, urmat de recuperarea sa de la perși în timpul împăratului bizantin Heraclie și așezarea spre închinare în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a subliniat faptul că Mântuitorul Iisus Hristos a transformat crucea din mijloc de tortură și moarte chinuitoare în Altar de jert­fă și semn biruitor asupra vrăj­ma­șilor.

„În Persia, unde pământul era considerat sfânt, răufăcătorii nu erau îngropați. Perșii considerau că în acest fel pământul se spurcă. Atunci s-au gândit la un altfel de sfârșit pentru aceștia, anume la răstignirea pe lemn. Cei care sfârșeau în acest fel erau lăsați pentru a fi sfâșiați de păsările cerului și animalele sălbatice, sau pentru a se descompune, pur și simplu. De aceea, s-a spus multă vreme că răstignirea era un semn de înjosire. Răstignirea pe lemn era o moarte lentă, care putea surveni după mai multe zile, în chinuri cumplite. (...) Așadar, până la Mântuitorul, răstignirea era un semn de înjosire, iar crucea, batjocorită și nedorită de nimeni. Dar Mântuitorul, dintr-un semn josnic, a ridicat crucea la Altar de jertfă pentru că, așa cum spune Sfântul Chiril al Ierusalimului, «Domnul a suferit Pătimiri ca să împace prin sângele Crucii pe cele din cer cu cele de pe pământ». Altar de jertfă, de răscumpărare pentru noi, iar Sângele Lui vorbește despre cea mai curată și mai înaltă iubire dintre toate cele arătate de cineva vreodată. «Dragoste mai mare ca aceasta nimeni nu are, ca viața să și-o pună pentru prietenii săi»”, a spus Prea­sfin­ția Sa.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de membrii Coralei „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, diri­jați de părintele arhidiacon Ștefan- Constan­tin Răzvan.

După rânduiala tradițională, în seara de 13 septembrie, Sfânta Cruce împodobită cu flori și ramuri de busuioc a fost scoasă din Sfântul Altar și așezată spre închinare cre­din­cioșilor.