Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim pe Colina Bucuriei

Credincioșii bucureșteni au participat duminică, 5 aprilie 2026, la Sfânta Liturghie prilejuită de marele praznic al Intrării Domnului în Ierusalim. La Catedrala Patriarhală, slujba a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

Pentru a rememora momentul Intrării Domnului în Ierusalim, credincioșii veniți pe Colina Bucuriei au primit, la „Baldachinul Sfinților”, ramuri de salcie și stâlpări de finic sfințite în cadrul slujbei Utreniei, precum și pachete cu anafură și iconițe ale praznicului Intrării Mântuitorului Hristos în cetatea Ierusalimului, oferite ca semn de binecuvântare din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

După citirea pericopei evanghelice (Ioan 12, 1-18), Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a rostit un cuvânt de învățătură în care a tâlcuit sensurile duhovnicești ale sărbătorii, arătând că Evanghelia zilei continuă mărturia Învierii lui Lazăr și prezintă revenirea Mântuitorului în Betania. Ierarhul a evidențiat gestul de ­iubire al Mariei, care, prin ungerea cu mir, a mărturisit dumnezeirea lui Hristos, în contrast cu atitudinea lui Iuda. 

„Evanghelia sărbătorii de astăzi, de la ­Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, este continuarea Evangheliei zilei de ieri, a Sâmbetei Învierii lui Lazăr, și ne prezintă pe Iisus, Care, cu șase zile înainte de Paștile iudaic, a revenit în Betania, în casa lui Lazăr, pe care îl înviase din morți, în casa surorilor lui Lazăr, Marta și Maria. Ca semn de prețuire și de recuno­ș­tință pentru tot ceea ce făcuse Domnul Hristos pentru Lazăr, Maria a luat o litră de mir de nard de mare preț și l-a turnat pe picioarele Lui, apoi le-a șters cu părul capului ei, închi­nându-se Domnului cu credință. Atunci Iuda Iscarioteanul, care avea să-L vândă, a întrebat nemulțumit și a spus: «Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu 300 de dinari și să fie dați săracilor?», iar Iisus a răspuns cu blândețe, dar și cu autoritate: «Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat, că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna». Prin gestul Mariei vedem recunoaș­terea dumnezeirii lui Iisus, iar prin nemul­țumirea și lăcomia lui Iuda descoperim cât de ușor poate fi trădată credința, cât de ușor poate fi trădată iubirea adevărată. Vedem că Iisus o apără pe Maria, arătând că a făcut un lucru bun. L-a pregătit, fără ca ea să știe, pe Iisus pentru îngropare. Iisus nu respinge ajutorarea săracilor, așa cum insinua Iuda, că nu s-a vândut mirul pe mulți bani pentru a-i împărți săracilor. (…) Iisus totdeauna a fost aproape de cei săraci. Dar acum, în aceste ultime zile, înainte de răstignirea Sa, prezența Lui fizică pe pământ era unică și irepetabilă. De aceea, gestul Mariei are un caracter excepțional. Reprezintă o închinare și o recu­noaștere a lui Iisus ca fiind Fiul lui Dumnezeu Cel Întrupat, Care a venit în lume pentru a ne ridica și pe noi din moartea păcatului”, a ­spus Preasfinția Sa.

Ierarhul a subliniat, totodată, că sărbătoarea Floriilor este o chemare la statornicie în credință și la o apropiere mai profundă de Hristos, prin iubire, rugăciune, smerenie, ascultare și dăruire: „În fiecare an, noi, cu toții, rememorăm intrarea Domnului în Ierusalim și, în fiecare an, trăim provocarea aceasta de a încerca să nu cădem și noi în ispită, în ispita celor care L-au întâmpinat pe Domnul cu entuziasm, dar L-au părăsit, din păcate, la scurtă vreme. (...) Este ziua în care suntem chemați să începem să fim cu adevărat aproape de Iisus pe drumul acesta al Crucii, al Pătimirilor Sale. Nu doar să Îl conducem pe Iisus până la intrarea în Ierusalim, ci să parcurgem împreună cu El drumul pătimirii și al Crucii, să suferim alături de El, să credem în învierea Lui și în posibilitatea învierii noastre. Cum putem să rămânem solidari și consecvenți în iubirea noastră față de El? Cel mai la îndemână mijloc pe care îl avem este acesta: al participării noastre la sfintele slujbe, la rânduielile Bisericii din această săptămână, care începe cu ziua de astăzi. De-a lungul întregii noastre vieți (…), trăim doar de câteva zeci de ori emoția aceasta, bucuria aceasta a participării noastre la slujbele din Săptămâna Sfintelor Pătimiri. (…) Fiecare zi din cele care vor urma se numește Mare, nu pentru că ar fi mai lungi ca durată decât zilele obișnuite, ci pentru că fiecare din aceste zile poartă măreția lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu pentru noi”. 

Răspunsurile liturgice au fost interpretate de membrii Grupului psaltic „Tronos” la Utrenie și de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române în cadrul Sfintei Liturghii.