Preocupări excesive pentru trup şi puţină grijă pentru suflet

Ieri, în Duminica a XXVIII-a după Rusalii, în biserici s-a citit Sfânta Evanghelie ce prezintă Pilda celor poftiţi la cină. În cuvântul de învăţătură rostit în paraclisul istoric din Reşedinţa patriarhală cu hramurile "Sfântul Mucenic Gheorge, Sfântul Prooroc Daniil şi Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi", Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a explicat înţelesurile duhovniceşti ale acestei pilde.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că Pilda celor poftiţi la cină, rânduită de Biserică spre a se citi în această perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, are două înţelesuri majore. Primul se referă la istoria mântuirii neamului omenesc, adică la lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos ca Fiu şi Slujitor al lui Dumnezeu, Care cheamă la mântuire mai întâi pe poporul evreu şi apoi pe toate popoarele, iar în al doilea rând, pilda se referă la viaţa fiecăruia dintre noi, la modul în care noi răspundem chemării lui Dumnezeu la mântuire sau refuzăm chemarea Lui, sub diferite pretexte.

Preafericirea Sa a explicat că stăpânul care pregăteşte cina şi al cărui nume nu este pomenit în Evanghelie, fiind numit "un om oarecare", este Însuşi Dumnezeu, Cel cu multe nume şi mai presus de orice nume, iar slujitorul care cheamă oamenii la cina stăpânului este Fiul Său care s-a făcut Om pentru mântuirea oamenilor şi Care "nu a venit în lume ca să I se slujească, ci ca El să slujească". Mântuitorul Iisus Hristos este trimis de Dumnezeu Tatăl în lume să cheme la mântuire. A chemat mai întâi elita poporului evreu, pe conducătorii politici şi spirituali ai poporului evreu, dar aceştia au refuzat abil şi politicos invitaţia la cină, folosind diferite pretexte, dincolo de aceste pretexte ascunzându-se o existenţă egoistă şi pătimaşă care nu se deschide comuniunii spirituale, duhovniceşti cu Dumnezeu. "Vedem în Evanghelia de astăzi atât libertatea omului de a spune da sau nu lui Dumnezeu, cât şi libertatea lui Dumnezeu de a-şi modifica planul Său, întrucât iubirea Sa milostivă nu poate fi zădărnicită, iar planul Lui de mântuire a lumii nu poate fi oprit sau deturnat de nimeni pentru că iubirea Sa milostivă se revarsă peste vidul spiritual al oamenilor care refuză chemarea Lui", a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Ispitele refuzului chemării lui Dumnezeu

Cei trei invitaţi care se scuză reprezintă stări diferite în comportamentul omului. Ogorul reprezintă lumea, reprezintă viaţa trăită doar la nivel biologic, orizontal. Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că "grija pentru a acumula cât mai multe lucruri pământeşti împiedică uneori pe om să mai răspundă chemării lui Dumnezeu, să mai găsească timp pentru a se ruga, pentru a se întâlni cu Stăpânul cerului şi al pământului, cu Făcătorul întregii lumi. Grija excesivă pentru lucrurile materiale, pentru ogorul preocupărilor materiale poate deveni pentru om un obstacol, un zid în întâlnirea sa cu Dumnezeu". Cele cinci perechi de boi pentru care a refuzat bucuria cinei cel de-al doilea invitat reprezintă cele cinci simţuri ale omului, care în general sunt grupate câte două. A treia scuză are ca pretext femeia, căsătoria. Deşi familia este o instituţie sfântă şi binecuvântată de Dumnezeu, fiind instituită în Rai, ea poate deveni obstacol în viaţa spirituală atunci când în mod exclusiv şi excesiv omul se preocupă de cele ale familiei, nemaigăsind timp să se întâlnească cu Dumnezeu. "Aceste forme de refuzare a chemării lui Dumnezeu sunt proprii nu doar poporului evreu, ci şi tuturor oamenilor. Foarte adesea omul găseşte scuză pentru a nu se preocupa de viaţa duhovnicească şi a nu căuta mântuirea sufletului printr-o viaţă duhovnicească de comuniune, de legătură vie cu Dumnezeu", a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Văzând refuzul celor poftiţi sau invitaţi la cină, Stăpânul casei a schimbat şi extins invitaţia sa la alte categorii de oameni, care reprezintă mulţimile care veneau la Iisus să-L asculte şi să se vindece. Acestea reprezintă mulţimile de săraci pe care i-a hrănit după ce au ascultat Evanghelia, reprezintă mulţimea orbilor, şchiopilor şi paralizaţilor pe care i-a vindecat Hristos şi pe care-i vindecă mereu de-a lungul istoriei atunci când răspund chemării Lui şi vin în casa Lui, în Biserică. După împlinirea şi acestei porunci, constatând că încă mai este loc în casă, Stăpânul casei a amplificat invitaţia Sa, trimiţând la cei de la "drumuri şi la garduri", care reprezintă neamurile păgâne sau popoarele care, umblând pe drumurile întortocheate ale istoriei, deşi erau religioase, nu aveau o cale precisă pentru că nu cunoşteau Calea, Adevărul şi Viaţa.