Recâştigarea Raiului, aspiraţia omenirii

În a treia zi a Postului Sfintelor Paşti, credincioşii din Capitală au participat în număr mare la slujba Pavecerniţei Mari, în cadrul căreia s-a citit a treia parte a Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Cele nouă cântări specifice părţii a treia a Canonului de Pocăinţă au fost rostite de Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, iar după fiecare tropar, răspunsurile liturgice au fost date de corul Seminarului Teologic Ortodox „Nifon Mitropolitul“ din Bucureşti. Preasfinţia Sa a explicat în prima parte a predicii care este sensul citirii rugăciunilor din mijlocul bisericii cu faţa spre Sfântul Altar, amintind totodată de dorul nespus după viaţa veşnică pe care l-a trăit omenirea după izgonirea lui Adam din Rai. „În aceste trei zile de când am intrat în post, la slujba Pavecerniţei Mari, aproape toate rugăciunile stranei se citesc din mijlocul bisericii, cu faţa spre răsărit. Părinţii slujitori, de asemenea, cele mai multe dintre rugăciuni le-au rostit fie din mijlocul bisericii, fie din faţa sfintelor uşi ale Sfântului Altar. Toate aceste rânduieli bisericeşti vor să ne ajute să ne introducă şi mai mult în atmosfera şi în logica acestei perioade a primei săptămâni de post. Perioada Postului Mare este separată de cealaltă perioadă a anului, de Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. Este numită aşa pentru a ne aminti de păcatul neascultării poruncii postului, pentru care Adam şi Eva au fost alungaţi din Eden. Adeseori vedem în iconografia noastră ortodoxă icoana Edenului pământesc cu porţile închise, străjuite de doi arhangheli cu săbii de foc şi pe cei dintâi oameni plângând după dorul raiului din care, pentru neascultarea lor, au fost alungaţi. Dorul acesta după Împărăţia cerurilor şi după viaţa veşnică este întâlnit la toate neamurile, în toate culturile şi în toate credinţele. Minunat a numit acest dor marele teolog român Nichifor Crainic, «nostalgia paradisului»“, a spus Preasfinţia Sa. 

Preasfinţitul Varlaam a explicat credincioşilor prezenţi şi înţelesurile duhovniceşti desprinse din Evanghelia citită la Pavecerniţa Mare. Rugăciunea trebuie să izvorască dintr-o inimă curată, plină de credinţa puternică în Dumnezeu, iar aceasta unită cu postul reprezintă cele două aripi ale sufletului cu care acesta se înalţă liber spre Împărăţia cerurilor. „Rugăciunea aceasta trebuie să se nască dintr-o puternică credinţă capabilă să mute munţi de insensibilitate, munţi de nepăsare, munţi de împotriviri ale duhurilor necurate, care nu doresc mântuirea nici unuia dintre noi şi, de asemenea, rugăciunea trebuie să izvorască dintr-o inimă curăţită de orice patimă şi de orice resentiment faţă de vreun semen al nostru“, a spus PS Episcop-vicar Varlaam Ploieşteanul. La final, Preasfinţia Sa a îndemnat credincioşii să reţină două imagini sugestive oferite de slujba Pavecerniţei: imaginea uşilor Raiului încuiate pentru păcatele săvârşite, dar a căror deschidere depinde de rugăciunea de pocăinţă şi de îndreptarea omului spre Dumnezeu, şi imaginea uşilor sensibilităţii sufletului şi a minţii, care trebuie deschise spre orice cuvânt şi spre orice îndemn care vine din partea Mântuitorului Iisus Hristos, prin Biserica Sa.