Repere doctrinare din Istoria Bisericii Universale: Din hotărârile Sinodului Ecumenic de la Efes (431)

În contextul prevenirii pericolului creat de erezia nestoriană, Sinodul III - Efes constituia cea mai sigură modalitate de generare a unui consens unanim şi ortodox în ceea ce priveşte definirea corectă a legăturii divino-umane din Persoana Logosului Înomenit, a raportului Acestuia cu Sfânta Fecioară şi cu întreaga lume creată, în perspectiva mântuirii. După o analiză amănunţită asupra tezei nestoriene, sinodalii, în frunte cu Sfântul Chiril al Alexandriei, au proclamat incompatibilitatea doctrinei ereziarhului cu duhul Sfintei Biserici. În consecinţă, acesta a fost depus din treaptă, iar scrierile sale au fost distruse. A fost obligat să părăsească Constantinopolul, urmând calea exilului, mai întâi în Mănăstirea "Euprepius" (locul său de metanie), din apropierea Antiohiei, şi mai apoi în Arabia, Libia şi Egipt. Această perioadă i-a permis să realizeze o retrospectivă a întregii sale hristologii, concretizată în volume de referinţă precum: "Tragedia" sau "Cartea lui Heraclide din Damasc" (Chrystianity in late antiquity, 300-450, Reader Badt Ehrman, Andrew S. Jacobs, New York - Oxford, Oxford University Press, 2004, p. 179).

Această perioadă, considerată din punct de vedere doctrinar decisivă în definirea hristologiei Bisericilor răsăritene, rămâne în mare măsură marcată de ideile exprimate în scris prin operele Părinţilor şi scriitorilor sirieni. Poziţia lor a fost determinată în mare parte de atitudinea pe care Nestorie a marşat în lupta sa cu Sfântul Chiril al Alexandriei. Ideile i-au fost susţinute de episcopii sirieni care, în frunte cu Ioan al Antiohiei, i-au luat apărarea, întrunind un sinod de sine stătător la momentul sosirii în Efes. Apologia acestora a fost justificată de faptul că ereziarhul îşi schimbase radical atitudinea faţă de termenul theotokos, recunoscându-l oficial ca autentic, însă fiind convins de veridicitatea lui numai pe jumătate (pr. prof. Dumitru Stăniloae, "Definiţia Dogmatică de la Calcedon", în Revista Ortodoxia, nr. 2-3/ 1951, pp. 327-328). (Diac. Ioniţă Apostolache)