Respectul faţă de oamenii politici nu este un parteneriat partinic

În legătură cu articolul intitulat Legături neortodoxe: preoţii şi politica. Cum şi-au dat mâna trimişii Domnului cu baronii locali din România, apărut în cotidianul Adevărul din 15 mai 2014, precizăm:

Materialul de presă este conceput şi de această dată cu scop vădit de denigrare a Bisericii Ortodoxe Române şi de manipulare a opiniei publice prin prezentarea unor întâlniri ale reprezentanţilor autorităţilor centrale şi locale cu ierarhi şi preoţi ortodocşi, iar concluzia forţată şi tendenţioasă a autorilor este că aceste întâlniri ar avea scopul de a stabili înţelegeri politice partinice între Biserică şi unii oameni politici.

În acest context, reamintim că, în Legea Cultelor nr. 489/2006, Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat social, precum şi statutul lor de factori ai păcii sociale (…). Autorităţile publice cooperează cu cultele în toate domeniile de interes comun şi sprijină activitatea acestora (articolele 7 şi 9).

În baza acestui cadru legal, au loc consultări periodice între reprezentanţii Patriarhiei Române şi reprezentanţii autorităţilor centrale în chestiuni de interes naţional, ca de exemplu educaţie, asistenţă socială, cultură sau situaţia românilor din afara graniţelor ţării, iar la nivel local există aceeaşi conlucrare între eparhii şi autorităţile locale în probleme de interes local sau regional. Acelaşi scop îl urmăresc acordurile şi parteneriatele de colaborare pe care Patriarhia Română le-a încheiat în ultimii ani cu Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Agriculturii, Departamentul Românilor de Pretutindeni etc., indiferent de culoarea politică a guvernelor respective aflate la putere. La nivel local, eparhiile ortodoxe şi autorităţile publice locale colaborează adesea în derularea unor proiecte şi programe comune sociale, educaţionale şi culturale în favoarea comunităţilor locale.

Însă jurnaliştii de la Adevărul insinuează forţat că sprijinul financiar de la bugetul de stat central şi de la bugetele publice locale pentru toate cultele religioase recunoscute s-ar acorda în urma unor înţelegeri obscure, în schimbul unei implicări politice partinice a Bisericii. În fapt, sprijinul financiar pentru construirea unor noi lăcaşuri de cult sau pentru alte activităţi ale Bisericii este oferit potrivit legii, întrucât Biserica a fost deposedată prin Legea secularizării în anul 1863 şi după anul 1948 de regimul comunist de proprietăţile (terenuri şi clădiri) care asigurau întreţinerea lăcaşurilor de cult, a personalului deservent şi susţinerea multiplelor activităţi bisericeşti. Prin urmare, aşa cum se întâmplă în majoritatea statelor Uniunii Europene, cultele din România sunt sprijinite financiar de autorităţi şi beneficiază de facilităţi tocmai pentru că activitatea lor în societate este necesară şi benefică.

Cu toate acestea, clerul ortodox român nu oferă credincioşilor lecţii de orientare politică, aşa cum insinuează unii jurnalişti partizani, deoarece o astfel de orientare ar fi împotriva canoanelor bisericeşti ortodoxe, a hotărârilor Sfântului Sinod şi ar fi respinsă de credincioşi.

Caracterul tendenţios al articolului din cotidianul Adevărul se vădeşte şi prin faptul că, în opinia autorilor, autorităţile de stat locale care ar avea cu Biserica presupuse „parteneriate politice“ ar reprezenta numai o parte a spectrului politic românesc. Însă, dacă ar fi existat onestitate în documentarea pentru realizarea acestui material de presă, jurnaliştii de la Adevărul puteau constata că în ultimii 25 de ani Biserica Ortodoxă Română a cooperat în favoarea interesului naţional şi a binelui comun în societate cu toţi reprezentanţii autorităţilor statului român aleşi în mod democratic, indiferent de culoarea lor politică.

Iar prin această cooperare cu autorităţile de stat, Biserica nu şi-a pierdut neutralitatea politică, ci a dovedit că nu este indiferentă faţă de problemele imediate ale comunităţii bisericeşti şi ale societăţii româneşti actuale.

În concluzie, conţinutul articolului din cotidianul Adevărul este irelevant pentru încercarea de a transmite opiniei publice mesajul eronat despre o presupusă înţelegere partizană între unii reprezentanţi ai Bisericii şi unele autorităţi centrale şi locale cu o anumită opţiune politică. Acest gen de articol nu mai miră pe nimeni, deoarece aşa cum se constată în ultimii ani, respectivul cotidian publică în general materiale de presă ostile Bisericii Ortodoxe Române, scrise tendenţios şi la comandă editorială. (Biroul de presă al Patriarhiei Române)