La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
Să medităm mai adânc asupra înţelesului Sfintei Euharistii
Ieri, în Sfânta şi Marea Joi din Săptămâna Patimilor, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, la paraclisul patriarhal cu hramurile „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“, „Sfântul Prooroc Daniel“ şi „Sfânta Cuvioasă Parascheva“.
La finalul slujbei, Preafericirea Sa a ţinut un cuvânt în care a arătat că în această zi, potrivit Sinaxarului Bisericii noastre, prăznuim mai multe momente sfinte din viaţa Mântuitorului Iisus Hristos. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a menţionat că ieri s-a făcut pomenirea spălării picioarelor ucenicilor, apoi pomenirea Cinei celei de Taină sau instituirea Sfintei Euharistii. S-a făcut, de asemenea, pomenirea rugăciunii cea mai presus de fire din Grădina Ghetsimani, când Mântuitorul s-a rugat Tatălui ceresc, precum şi pomenirea vânzării pe care a făcut-o Iuda Iscarioteanul, trădând pe Mântuitorul Iisus Hristos şi dându-L în mâinile celor trimişi de cărturari, farisei şi de bătrânii poporului. Părintele Patriarh a subliniat că aceste momente deosebit de semnificative pentru mân-tuirea noastră sunt pomenite în această zi, când se săvârşeşte Sfânta Liturghie din care păstrăm, prin Sfântul Agneţ, care înseamnă Mielul lui Dumnezeu care s-a jertfit pentru mântuirea lumii, Euharistia pentru tot anul, şi anume pentru cei care se botează şi se împărtăşesc imediat după mirungere, pentru cei bolnavi sau pentru cei care se împărtăşesc în cazuri de urgenţă. Meditare mai adâncă asupra înţelesului Sfintei Euharistii „Sfânta şi Marea Joi este o zi deosebit de sfântă şi plină de înţelesuri duhovniceşti pentru viaţa noastră. În Sfânta şi Marea Joi se obişnuieşte, de asemenea, să se săvârşească slujba sfinţirii Sfântului şi Marelui Mir cu care se sfinţesc bisericile şi mai ales sfânta masă a sfântului altar, sfintele antimise, care reprezintă punerea în mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos pe o icoană de pânză şi care se foloseşte şi atunci când Sfânta Liturghie nu se săvârşeşte în biserică, ci în afara ei“, a spus PF Daniel. Această sfântă şi mare zi a anului liturgic este legată în primul rând de Sfânta Euharistie, de Sfânta Împărtăşanie, ca zi de instituire şi, de aceea, „este bine ca în această zi sfântă şi mare, în joia din Săptămâna Pătimirilor Mântuitorului, să medităm mai adânc asupra înţelesului Sfintei Euharistii. Sfânta Împărtăşanie a fost instituită de Mântuito-rul Iisus Hristos după ce a serbat Paştile Vechiului Testament sau Paştile Vechiului Legământ“. Trecerea prin moarte, de la păcat la sfinţenie În continuare, Părintele Patriarh a subliniat că noutatea cea mai mare este că „Paştile nu este doar un eveniment, ci este Persoana lui Iisus Hristos. Trecerea, căci aceasta înseamnă Paşti, nu este acea de la robia Egiptului la libertatea Canaanului, ci trecerea prin moarte, de la păcat la sfinţenie, de la moarte la viaţă veşnică, trece-rea de pe pământ la cer. De aceea, noi, în noaptea de Paşti, arătăm că, în Hristos, omul mântuit trece de la viaţa stricăcioasă la cea nestricăcioasă şi trece de pe pământ la cer, de la viaţa pământească la viaţa cerească. Astăzi prăznuim omorârea morţii şi începutul unei alte vieţi, viaţa veşnică. Paştile Noului Legământ sau Paştile Noului Testament este Hristos“. „Sfânta şi Marea Joi este o zi de speranţă“ Întâistătătorul Bisericii noastre a evidenţiat că Sfânta şi Marea Joi ne arată cum „iubirea curată şi sfântă a lui Hristos se confruntă cu păcatul, cu patimile egoiste. Hristos merge la suferinţă şi la moarte pentru că toate pătimirile Sale sunt rezultatul patimilor egoiste şi violente ale oamenilor. Mai întâi de toate, iubirea Lui se confruntă cu lăcomia cea mare de bani a lui Iuda trădătorul care-L sărută cu un sărut făţarnic, numit de unii teologi «iubirea furată», şi zice «Învăţătorule» nu pentru ca să-L respecte cu un sărut sincer, ci pentru ca să-L trădeze pentru bani. Avem în confruntarea Mântuitorului lupta dintre omul curat, sfânt şi sincer, pe de o parte, şi patima lăcomiei, a făţărniciei, a trădării, a prieteniei trădate, pe de altă parte“. Patriarhul României a concluzionat că Sfânta şi Marea Joi ne arată iubirea cea sfântă şi curată, mai tare decât patimile păcătoase şi egoiste, în jertfa lui Hristos fiind ascuns germenele Învierii. „Când ne împărtăşim cu Sfânta Euharistie, noi primim putere prin Duhul Sfânt, Care sfinţeşte pâinea şi vinul şi le transformă, le preface în Trupul şi Sângele Domnului, primim puterea de a lupta împotriva păcatului, de a cultiva iubirea sfântă într-o existenţă marcată de patimi egoiste, de răutate, de violenţă, de crime, de minciună, de duplicitate, de trădare, de invidie, de ură. Sfânta şi Marea Joi este o zi de speranţă, o zi de credinţă puternică, căci fiind uniţi cu Hristos vom birui păcatul şi moartea, ca despărţire de Dumnezeu, şi ne vom bucura de Slăvita Înviere a lui Dumnezeu“, a mai spus Preaferici-rea Sa. În cadrul Sfintei Liturghii, Patriarhul a sfinţit noi antimise şi a săvârşit slujba hirotesiei întru arhidiacon a ierodiaconului Maxim Ţifui.