La opt ani de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire Arhiepiscop Justinian Chira, cel care a păstorit Eparhia Maramureșului și Sătmarului mai bine de un sfert de secol (1990‑2016), miercuri, 30 octombrie,
Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei la Catedrala Patriarhală din București
Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat, Ocrotitorul României, a fost cinstit joi și la Catedrala Patriarhală din Capitală. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de rugăciune.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a subliniat modul în care Biserica Ortodoxă Română a răspuns evlaviei deosebite pe care poporul român o are pentru Apostolul cel întâi chemat: „În mod deosebit se cuvine să amintim faptul că Biserica Ortodoxă Română, începând cu anul 1995, l-a cinstit în mod deosebit pe Sfântul Apostol Andrei cu zi specială de pomenire și cu cruce roșie, și apoi cu hotărârea ca ziua aceasta să fie sărbătoare bisericească națională, cinstindu-l pe Apostolul care a adus pe pământul țării noastre, în Sciția Minor, cuvintele Evangheliei. În mod special rememorăm prezența lui după aproape două mii de ani în România, la Iași mai întâi, în anul 1996, atunci când capul său a fost adus de la Patras. La sfințirea Altarului Catedralei Naționale, din urmă cu cinci ani, marele dar al poporului român oferit Mântuitorului a fost aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei, așa după cum se și cuvenea. Catedrala Națională îl are ocrotitor și pe Sfântul Apostol Andrei, întru amintirea misiunii sale și pentru marele dar al Evangheliei pe care l-a făcut poporului român”.
De asemenea, ierarhul a arătat că Sfântul Apostol Andrei a avut în viața și activitatea lui dragostea Mântuitorului Iisus Hristos pentru om și lume și a lucrat la propovăduirea Evangheliei către multe popoare, printre care și strămoșii noștri daco-romani. „Sfântul Apostol Andrei s-a adăpat dintr-un izvor pururea viu, din cuvintele Mântuitorului, pe care le asculta. De aceea, a avut dragoste fără margini, până la capăt. Din această dragoste a decurs râvna lui în fața numeroaselor obstacole pe care le-a întâlnit în drumul propovăduirii Evangheliei. Dragostea cea mai mare s-a arătat prin vărsarea sângelui, pe care El și cei mai mulți dintre apostoli au avut-o”, a spus Preasfinția Sa.