De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Sfântul Cuvios Macarie cel Mare sărbătorit la Stockholm
Biserica Ortodoxă l-a sărbătorit ieri, 19 ianuarie, pe Sfântul Cuvios Macarie Egipteanul, numit şi cel Mare, unul dintre marii întemeietori ai monahismului. Cu acest prilej, Preasfinţitul Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, şi-a cinstit ocrotitorul, săvârşind Sfânta Liturghie la paraclisul Centrului eparhial din Stockholm. Preasfinţitul Episcop Macarie al Europei de Nord ne-a dat mai multe detalii despre viaţa ocrotitorului său: "Sfântul Macarie încă din fragedă copilărie s-a dăruit Domnului pentru viaţa pustnicească. În tinereţe, când părinţii săi au stăruit să se căsătorească, Macarie s-a retras în pustie şi s-a rugat Mântuitorului Hristos, Mirele Bisericii, să îl călăuzească pe calea cea bineplăcută Lui. În această perioadă, de post şi rugăciune, a avut o vedenie. Un heruvim înaripat l-a luat de mână şi l-a urcat pe vârful unui munte, arătându-i întreaga pustie de la răsărit la apus şi zicându-i: "Dumnezeu ţi-a dat ţie şi fiilor tăi drept moştenire această pustie!". Sfântul Macarie, după moartea neaşteptată a logodnicei sale fecioare, s-a făcut monah, devenind ucenicul Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, de la care, după trecerea la Domnul a Sfântului Antonie, a moştenit toiagul şi a povăţuit cetele de călugări din pustie care s-au adunat în jurul său. În anul 360 a întemeiat mănăstirea care îi poartă numele, fiind una dintre puţinele mănăstiri din Deşertul Nitriei cu viaţă monahală neîntreruptă din secolul al IV-lea până astăzi", ne-a spus Preasfinţitul Macarie.
De asemenea, Preasfinţia Sa a subliniat că unele dintre cele mai vechi icoane ortodoxe îl înfăţişează pe Sfântul Cuvios Macarie alături de heruvimul înaripat din vedenie: "În această icoană, Sfântul Macarie îşi îndreaptă mâinile spre heruvimul înaripat, arătând lucrarea la care suntem chemaţi, atât monahii, cât şi credincioşii, de a aduce împreună cu puterile cereşti neîncetat laudă lui Dumnezeu. Ştim că heruvimii sunt aceia care perpetuu îl laudă pe Dumnezeu prin cântarea: "Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot!", iar noi suntem chemaţi să împlinim pe pământ, în sfinţenie şi curăţie, ceea ce ei săvârşesc veşnic în ceruri, aducând împreună cu aceştia neîncetat doxologie Milostivului Dumnezeu." (Gheorghe-Cristian Popa)