În Cimitirul „Eroii Revoluției” din Capitală au fost pomeniți sâmbătă, 21 decembrie 2024, martirii din decembrie 1989. Slujba Parastasului a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul,
Slujire arhierească la Catedrala „Sfântul Spiridon”-Nou din București
În Duminica a 20-a după Rusalii, în mijlocul clerului și al credincioșilor Catedralei Mitropolitane „Sfântul Spiridon”-Nou, Paraclis Patriarhal din București, s-a aflat Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, care a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de soborul de slujitori ai sfântului lăcaș.
În cuvântul de învățătură rostit după lecturarea Evangheliei duminicale (Luca 7, 11-16), Preasfinția Sa a vorbit despre înțelesul simbolic al minunii săvârșite de Mântuitorul Hristos la poarta cetății Nain: „Nain înseamnă «fericire» în ebraică. În fața porților acestui oraș «al fericirii», care simbolizează Cerul, s-au întâlnit două alaiuri, două mulțimi, amândouă având în frunte câte un tânăr: un alai era condus de Iisus Domnul vieții, iar celălalt alai îl avea în frunte pe tânărul fiu al văduvei, mort. Aceste două procesiuni merg însă în direcții opuse: una către viață, iar cealaltă către moarte. Hristos Se afla în fruntea celor care au ales să-L urmeze către viața și fericirea veșnică, pe care El o vestea, către Împărăția lui Dumnezeu. Acesta este un alai care urcă, nu doar simbolic, ci și geografic, orașul Nain aflându-se pe coasta unui mic munte din Galileea, în apropiere de muntele Taborului. Celălalt alai este un cortegiu funerar care iese, coboară din orașul Nain, se îndepărtează de «cetatea fericirii». Acest alai are, de asemenea, în frunte un tânăr, însă un tânăr mort, urmat de mama sa, o văduvă în lacrimi, precum și de o mare mulțime întristată. Acest alai iese pe poarta cetății Nain, care, ca și Împărăția lui Dumnezeu, nu are decât o poartă, și merge cu pași siguri pe drumul morții. Sfinții Părinți ne spun că acest alai simbolizează întreaga omenire după căderea în păcat. Văduva înlăcrimată o simbolizează pe strămoașa noastră Eva, care și-a pierdut însoțirea cerească și care a dat naștere urmașilor săi spre moarte. Fiul văduvei mort este orice om care, fiind moștenitor al urmării păcatului, primește ca răsplată moartea. Văduva, femeia fără nume din Evanghelie, care o reprezintă pe Eva, își plânge fiul, plânge adică omenirea întreagă, sortită morții, iar alaiul coboară pe drumul spre îngropare. Însă Evanghelia ne prezintă minunea: văzând durerea acestei femei văduve, care a pierdut totul, lui Iisus «I S-a făcut milă de ea». Mila sau compasiunea înseamnă a suferi împreună cu cineva, adică a purta suferința lui, a-l ușura”.
La finalul Sfintei Liturghii, părintele Mihai Pavel, inspector patriarhal, a mulțumit Preasfințitului Părinte Paisie Sinaitul pentru săvârșirea Sfintei Liturghii și pentru bogatul cuvânt de învățătură, oferindu-i din partea slujitorilor și a credincioșilor o icoană cu chipul Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei și un aranjament floral.