Trei ierarhi au liturghisit la hramul Mănăstirii Brâncoveanu

Cu o zi înainte de proclamarea locală a canonizării Sfântului Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus, mulţimi de pelerini au participat la hramul mănăstirii de la poalele Munţilor Făgăraş. Sfânta Liturghie din ziua de hram a fost săvârşită la Altarul din pădure de un sobor format din trei ierarhi, preoţi şi diaconi.

An de an, mulţimi de pelerini sosesc la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov, în ziua de prăznuire a Adormirii Maicii Domnului, pentru a participa la hramul aşezământului monahal. Anul acesta, sărbătoarea hramului a fost marcată de manifestările duhovniceşti şi culturale organizate cu prilejul proclamării locale a canonizării Sfântului Serafim cel Răbdător, fost stareţ al mănăstirii făgărăşene. 

Programul din ziua hramului a început cu slujba de sfinţire a apei, săvârşită la fântâna din incinta mănăstirii de un sobor din care au făcut parte Înalt­preasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului; Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Arhiepiscopul ortodox român al Europei Occidentale şi Mitropolitul ortodox ­român al Europei Occidentale şi Meridionale; Prea­sfinţitul Părinte Ilarion, Episcop-vicar al ­Arhiepiscopiei Sibiului; exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, arhim. Calinic Teslevici; eclesiarhul Catedralei Mitropolitane din Sibiu, protos. Calist Magyar; stareţul Mănăstirii Brâncoveanu, arhim. Atanasie Roman, cadre didactice de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna” din Sibiu, membri ai administraţiei eparhiale a Arhiepiscopiei Sibiului, ieromonahi, protopopi, preoţi şi diaconi.

După slujba de sfinţire a apei, a urmat Sfânta Liturghie oficiată la Altarul din pădure. Au fost prezenţi, alături de mulţimile de pelerini şi credincioşi, preşedintele României, Nicuşor Dan, împreună cu familia, autorităţi centrale, judeţene şi locale, precum şi numeroşi oaspeţi.

Coroana sărbătorilor închinate Maicii Domnului

Cuvântul de învăţătură de la Sfânta Liturghie a fost rostit de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif. Ierarhul a vorbit mulţimilor de credincioşi despre marele praznic al Adormirii Maicii Domnului, sărbătoarea la care aducem cinstire deosebită Preacuratei Fecioare Maria.

„Această sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului este coroana tuturor sărbătorilor închinate Maicii Domnului, şi sunt multe sărbători închinate ei, încă de la începutul anului bisericesc, în luna septembrie, odată cu naşterea ei, apoi intrarea în templu a Maicii Domnului, dar pomenim în calendarul nostru şi zămislirea Maicii Domnului, în luna decembrie. (...) La capătul postului de 14 zile o cinstim pe Maica Domnului cu multă bucurie, pentru că prin adormirea ei ne încredinţează şi pe noi, cei care rămânem în această lume, că s-a dus să mijlocească pentru fiecare dintre copiii ei, care suntem noi, cei botezaţi, creştinii, dar nu numai, pentru că ea mijloceşte pentru lumea întreagă. Aşa cum vedem în icoana praznicului, Mântuitorul este prezent şi ţine în mâinile Lui sufletul Maicii Domnului, vedem un pruncuşor înfăşat în mâinile Lui. Este sufletul Maicii Domnului. Precum El a fost ţinut la sânul ei, a venit şi El să primească sufletul ei ca pe un prunc curat, nevinovat, în mâinile Sale”, a subliniat ierarhul. 

„Maica Domnului ne‑a făcut nouă un mare dar”

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Laurenţiu a menţionat cele mai importante momente din istoria Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, renăscută din ruine prin rugăciunile şi eforturile marilor personalităţi duhovniceşti din Mitropolia Ardealului, între care şi Sfântul Serafim cel Răbdător.

„Mănăstirea aceasta a stat 150 de ani în ruină, după distrugerea ei de generalul Bukow, dar nu au fost ani care s-au scurs degeaba, pentru că vieţuitorii din această mănăstire, care au temeinicit-o, au pregătit terenul pentru viitorul ei, pentru obştea pe care alt om al lui Dumnezeu, vrednicul de pomenire Mitropolitul Nicolae Bălan, a refăcut-o. I-a dat viaţă. Pe biserica mănăstirii crescuse un brad mare în aceşti ani de aşteptare, dar izvorul din care am luat acum apă sfinţită a rămas ca un semn al continuităţii credinţei. Credinţa este ca un izvor care curge continuu din cer şi din care ne adăpăm sufletele. A fost terminată în 1946 mănăstirea, şi nu a lăsat Mitropolitul Nicolae Bălan doar clădirea ca să dăinuiască, ci a adus aici trei mari personalităţi, trei monahi: părintele Arsenie Boca - Sfântul Arsenie Mărturisitorul, şi alături de el, ca prieten, ucenic şi împreună-slujitor, a fost alt sfânt, părintele Serafim Popescu - Sfântul Serafim cel Răbdător. I-am cunoscut pe amândoi. Lor li s-a adăugat profesorul de teologie Nicolae Mladin, viitorul Mitropolit al Ardealului. Toţi au trudit ca să aducă roade duhovniceşti, să crească viaţa duhovnicească de aici şi, mai ales, credinţa ortodoxă şi dragostea faţă de ţară, care să fie puternic apărate în această cetate, încât ea a dăinuit până astăzi. Îl amintim şi pe vrednicul de pomenire Mitropolitul Antonie Plămădeală, care a refăcut incinta. Ne gândim astăzi că Maica Domnului ne-a făcut nouă un mare dar. Dacă mănăstirile noastre, care o au în majoritatea lor ca ocrotitoare pe Maica Domnului, sunt numite «grădini ale Maicii Domnului», iată că Maica Domnului a ales acum din grădinile sale mai multe flori, încât anul acesta, Centenar al Patriarhiei Române, 16 mari personalităţi au fost trecute în rândul sfinţilor, între care trei din Mitropolia noastră. Ne-a oferit aceste flori, pe părintele Arsenie şi pe părintele Serafim, pentru ca noi să avem încredere că nu suntem întâmplători în lumea aceasta, nu trăim doar biologic, nu ne îngrijim doar de cele necesare vieţii pământeşti, ci mai presus de toate simţim libertatea duhovnicească pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu de la creaţie”, a subliniat ierarhul.

Sărbătoarea hramului s‑a încheiat, aşa cum este tradiţia, cu slujba Sfântului Maslu, credincioşii având posibilitatea să se roage împreună cu soborul slujitor pentru a primi sănătate trupească, iertare de păcate şi ajutor pe calea mântuirii, prin mijlocirea Maicii Preacurate.

În încheiere, arhiereii şi soborul au săvârşit o slujbă de pomenire la mormintele mitropoliţilor din incinta mănăstirii.