Ultimul drum pământesc al teologului Dumitru Popescu

Slujba prohodirii părintelui profesor academician dr. Dumitru Popescu a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, sâmbătă, 13 martie, în paraclisul „Sfânta Ecaterina“ al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti. Alături de Preafericirea Sa s-au mai aflat IPS Andrei al Albei Iulia, IPS Casian al Dunării de Jos, PS Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, pr. Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, precum şi preoţi şi profesori universitari, academicieni, oameni de cultură, foarte mulţi studenţi şi credinicioşi şi, nu în ultimul rând, rudele.

Colegi de generaţie, profesori, academicieni, ucenici şi mulţi studenţi tineri care l-au cunoscut prin opera sa vastă au venit sâmbătă pentru a asista la funeraliile părintelui Dumitru Popescu, care s-a impus în teologia românească drept un devotat profesor şi slujitor al lui Hristos şi un teolog al sintezelor, deschizător de drumuri în dialogul dintre teologie şi stiinţă, teologie şi filosofie, teologie şi artă. Capela Facultăţii de Teologie din Bucureşti a fost înconjurată de preoţi, profesori, studenţi şi mulţi credincioşi, cu toţii îndureraţi de faptul că bunul profesor pleca dintre ei. Preoţi şi ierarhi, la rândul lor profesori de teologie sau slujitori vrednici ai Bisericii şi ai neamului, au venit la ultima Liturghie împreună cu dragul lor profesor, promotor al dialogului, aşa cum l-au cunoscut cei mai mulţi dintre ei.

După ce dimineaţă s-a oficiat Sfânta Liturghie, slujba înmormântării părintelui Dumitru Popescu a fost oficiată de Întâistătătorul Bisericii noastre. În intonarea cântărilor specifice slujbei de înmormântare a preoţilor, s-au ţinut lumânări aprinse în mâini, spre pomenirea celui ce a fost marele teolog Dumitru Popescu.

Cu toţii s-au rugat cu nădejdea şi cu siguranţa că eminentul dascăl de teologie, care a reprezentat timp de patru decenii învăţământul teologic românesc, a înţeles de-a lungul vieţii că în locul la care s-a mutat „este veşnică lumină, că acolo este izvorul vieţii noastre şi că acolo este desfătarea cea veşnică. Acolo este raiul, unde toate sufletele drepţilor se bucură“.

A lăsat teologiei o operă vastă, diversă şi profundă

La finalul slujbei de înmormântare, vrednicul de pomenire profesor Dumitru Popescu a fost evocat de către personalităţi ale vieţii bisericeşti şi publice, care şi-au prezentat mesajele de condoleanţe.

După cuvântul Patriarhului României, care a subliniat că, prin viaţa şi opera sa, părintele Dumitru Popescu va rămâne un model de fidelitate şi slujire a Mântuitorului Hristos şi a Bisericii Sale, domnul academician Alexandru Boboc a enumerat direcţiile contribuţiei lăsate posterităţii de către cel mutat la Domnul. A subliniat că a fost un foarte bun colaborator şi a evidenţiat că cea mai mare realizare în plan teologic a părintelui academician Dumitru Popescu o reprezintă generaţiile de preoţi şi teologi formate sub îndrumarea sa. „Ne-am înţeles din primul moment foarte bine la capitolul colaborare, nu numai dintre filosofie şi teologie, ci dintre filosofie şi toate formele culturii. Am desfăşurat împreună activitate de dezbateri. Toate acestea s-au concretizat în lucrările la care s-a referit şi Preafericirea Sa, în special «Teologie şi cultură», o lucrare de deschidere, cred, în cultura noastră teologică, care pune în atenţie valenţele aplicative ale teologiei, cu planuri multiple ale culturii şi ale vieţii contemporane în genere“, a spus academicianul Boboc.

În continuare, părintele decan Ştefan Buchiu a evocat activitatea didactică, liturgică şi ştiinţifică a părintelui Popescu şi a subliniat că, pentru teologia dogmatică, părintele Dumitru Popescu a fost cel mai strălucit reprezentant de la părintele Dumitru Stăniloae până astăzi. „Opera teologică a părintelui academician este vastă, diversă şi profundă, trădând o minte sclipitoare, o cultură plurivalentă, pasiune şi rigoare pentru cercetare, deopotrivă afirmare a specificului ortodox şi naţional al teologiei elaborate şi deschidere calmă şi neinhibată faţă de cultura universală şi teologiile eterodoxe“, a spus părintele Buchiu. În final, părintele decan a dat mărturie sinceră de discipol „despre omul cald şi generos, despre dascălul exigent dar şi mărinimos, despre părintele atent şi disponibil cu ucenicii săi, cu colaboratorii pe care i-a avut, cu toţi câţi i-au cerut sfatul, îndrumarea sau sprijinul“.

După aceasta, în glas de clopote şi toacă, cortegiul - format din ierarhi, preoţi colaboratori, personalităţi culturale, rude - a dat defunctului „sărutarea cea de pe urmă“ şi cu inimile cernite oamenii au ieşit afară pentru a purta sicriul cu trupul părintelui spre Cimitirul Bellu, unde părintele academician Dumitru Popescu se va odihni alături de cele mai însemnate personalităţi ale neamului românesc.