Zoe Dumitrescu‑Bușulenga, evocată la Academia Română

În Aula Academiei Române s‑a desfășurat, astăzi, un simpozion științific, în cadrul căruia a fost evocată activitatea și personalitatea celei care a fost Zoe Dumitrescu‑Bușulenga (20 august 1920 ‑ 5 mai 2006), la împlinirea a 20 de ani de la trecerea sa la cele veșnice. Critic și istoric literar, eseist și filosof al culturii, prima femeie vicepreședintă a Academiei Române (1990‑1994), președintă a Secției de filologie și literatură a Academiei Române în perioada 1992‑2001, autoare a numeroase cărți și articole, Zoe Dumitrescu‑Bușulenga s‑a retras, spre sfârșitul vieții, la Mănăstirea Văratec, călugărindu‑se sub numele de monahia Benedicta.

La evenimentul moderat de prof. univ. dr. Ioan Cristescu, directorul general al Muzeului Național al Literaturii Române, au participat specialiști din domeniile literaturii, filologiei și teologiei. Au susținut alocuțiuni: acad. Marius Andruh, președintele Academiei Române; acad. Mircea Martin, președintele Secției de filologie și literatură a Academiei Române; arhimandrit Dosoftei Dijmărescu, exarh cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Bucovinei; prof. univ. dr. Mihai Zamfir, membru de onoare al Academiei Române; prof. univ. dr. Laura Bădescu, director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”; prof. Teodora Stanciu, jurnalist cultural la Radio TRINITAS; dr. Carmen Brăgaru, cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”; conf. univ. dr. Silviu Mihăilă, Academia de Studii Economice din București, și protosinghelul Gherasim Soca, Mănăstirea Putna.

Evocând câteva amintiri, acad. Marius Andruh a afirmat: „Am descoperit la Mănăstirea Văratec un centru cultural format în jurul doamnei academician Zoe Dumitrescu‑Bușulenga, alcătuit din artiști, scriitori și oameni de știință. Văratecul a adunat, de‑a lungul anilor, mari creatori, atât din domeniul artistic, cât și din cel științific”.

Acad. Mircea Martin, fost student și ulterior coleg cu Zoe Dumitrescu‑Bușulenga, a elogiat personalitatea, cultura și modul unic în care aceasta își susținea ideile, influențând numeroși studenți: „Se rostea pe sine, implica un patos personal în tot ceea ce spunea. De aici fervoarea acaparantă a cursurilor sale. Avea prestanță, un mod aparte de a rosti cuvintele și frazele, care nu părea a fi din lumea noastră. Părea din alte locuri și din alte vremuri”.

Arhimandritul Dosoftei Dijmărescu a evidențiat două trăsături care dezvăluie plinătatea lăuntrică a distinsei profesoare. Prima este dragostea pe care oamenii o nutresc față de ea și pe care mărturisesc că au simțit‑o din partea sa. A doua este smerenia de care a dat dovadă de‑a lungul întregii vieți, prin care a demonstrat că „Dumnezeu dragoste este”.

Subliniind originalitatea personalității Zoei Dumitrescu‑Bușulenga, prof. Mihai Zamfir a arătat că aceasta s‑a manifestat pe două planuri diferite. Primul a fost marea deschidere lingvistică: cunoștea limbile franceză, engleză, germană, latină, spaniolă și portugheză, fapt care i‑a permis „un evantai cultural extraordinar în vremuri care nu aveau nimic de‑a face cu cultura universală”. Al doilea plan important a fost credința, pe care a susținut‑o „într‑o lume care oficial pleda pentru un ateism militant. Nu și‑a ascuns niciodată credința, a susținut‑o continuu, fără ostentație, prin intermediul unor figuri literare universale”.

Pasionat cercetător al operei scrise de Zoe Dumitrescu‑Bușulenga, conf. univ. dr. Silviu Mihăilă a vorbit despre legătura personală cu cea pe care a descris-o „lumina duhovnicească a sufletului meu”, numind‑o „model paideic al secolului al XXI‑lea”, „lecție de smerenie” și model prin care „cultura se smerește în fața religiei”.

Spre finalul evenimentului, protosinghelul Gherasim Soca, Mănăstirea Putna, a prezentat un tablou care o reprezintă pe Zoe Dumitrescu‑Bușulenga, pictat de Dacian Andoni, lucrare care, în prezent, se află într‑o expoziție la mănăstirea al cărei cimitir adăpostește mormântul său. În încheiere, a fost difuzat un film documentar intitulat „Zoe Dumitrescu‑Bușulenga - Cununa devenirii”, realizat de Cristina Chirvasie.

Simpozionul a fost organizat de Academia Română, Fundația „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu‑Bușulenga – Monahia Benedicta”, Mănăstirea Putna, Muzeul Național al Literaturii Române și Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”.