Elevii Colegiului Naţional „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu Mureş au participat la un workshop susţinut de pilotul Bogdan Marişca, în cadrul campaniei de siguranţă rutieră „Be Cool. Keep it Safe!”,
22 Noi, 2024
Academia Română are comisie de folclor
O conferinţă a academicianului Răzvan Theodorescu care a avut loc săptămâna aceasta la Academia Română a deschis o serie de manifestări organizate de recent-înfiinţata Comisie de folclor aparţinând Secţiei de arte a Academiei, a cărei preşedintă este reputatul folclorist Sabina Ispas, membru corespondent al Academiei, directorul institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu“. Potrivit Sabinei Ispas, printre proiectele Comisiei se află o serie de alte conferinţe, dar şi susţinerea unor programe. „Activitatea acestei Comisii este una care continuă o istorie ce datează de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, care a fost întreruptă începând cu 1948, şi revigorată printr-o serie de conferinţe în perioada 1986-1987“, a spus Sabina Ispas, conform Agerpres.
Arta Ţării Româneşti din perioada 1720-1820, lăsată mărturie peste timp de reprezentanţii Stării a Treia, este una medievalizantă, în spirit folcloric, la începutul epocii moderne, a afirmat istoricul Răzvan Theodorescu, în conferinţa dedicată acestui subiect, găzduită de Sala de Consiliu a Academiei Române. În opinia acad. Theodorescu, această artă, „profund democratică, dominată de oralitate şi decorativ“, reprezintă un fenomen fără precedent în civilizaţia sud-est europeană, fiind caracteristică doar Ţării Româneşti şi absentă în Moldova şi Transilvania. Cauzele acestor evoluţii sunt unele economice, datorate implicării în ctitorirea unor aşezăminte de cult a reprezentanţilor Stării a Treia - ţărani înstăriţi, târgoveţi, boiernaşi, negustori, clerici proveniţi din ţărani etc. Răzvan Theodorescu consideră că această lume - ilustrată de vorbitor cu fresce din biserici din Oltenia, cu precădere din cele vâlcene „este una a etnograficului, dar care nu este scoasă din istorie, prefaţând lumea liberală a Rosetteştilor şi Brătienilor“. „Ea nu este însă una deschisă spre viitor, ci adânc tradiţionalistă, plină de pitoresc, repetând reţete, încremenite într-un proiect din care va ieşi doar la începutul anilor 1900“, a spus acad. Theodorescu. În opinia sa, „deosebirile şi divergenţele româneşti în acest domeniu sunt foarte mari la începutul modernizării noastre şi este bine să depăşim acea imagine a unităţii de monolit, care nu a putut fi dovedită niciodată“.
