Acasă la Domnul Cuza

Obiecte de mare valoare care au aparţinut familiei primului domnitor al Principatelor sunt expuse la Iaşi, la Muzeul Unirii, în aceste zile aniversare, în cadrul expoziţiei „Piese inedite din colecţia Cuza“, expoziţie organizată de Complexul Muzeal Naţional „Moldova“ Iaşi - Muzeul Unirii şi Muzeul Naţional de Istorie a României Bucureşti. Expoziţia, dedicată împlinirii a 150 de ani de la Unirea Principatelor, va fi deschisă publicului până la finalul lunii ianuarie. Printre obiectele expuse, aparţinând familiei Cuza, se numără ceasul cu diamante al Domnului Al. I. Cuza, brăţara de aur a Doamnei Elena Cuza, sigilii etc.

„Piesele aparţin, în principal, Muzeului Unirii din Iaşi, dar şi colaboratorilor noştri, precum Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti, Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii din Goleşti, Argeş. Sunt piese foarte valoroase, care nu au fost expuse până acum decât de foarte puţine ori şi pentru perioade foarte scurte, sunt piese de tezaur, cu valoare artistică, istorică şi de documentare deosebită. Piesele au un regim special, sunt piese mici care, de obicei, nu se expun, pentru că au nevoie de o protecţie specială şi se scot numai la momente speciale“, a spus muzeografa Brânduşa Munteanu de la Muzeul de Istorie al Moldovei, care a precizat că expoziţia marchează atât împlinirea a 150 de ani de la Unirea Principatelor, cât şi a 50 de ani de la deschiderea Muzeului Unirii la Iaşi.

Unicul muzeu dedicat Unirii Principatelor, Muzeul Unirii de la Iaşi, a fost redeschis anul trecut, după zece ani de restaurare.

În clădirea refăcută au fost expuse pentru public piese ale familiei Cuza şi a fost creată atmosfera casei în care au locuit soţii Cuza.

„Printre obiectele ce se pot considera piese de tezaur, am expus pe un timp limitat ceasul de buzunar al domnitorului şi brăţara Elenei Cuza“, a spus Brânduşa Munteanu, muzeograf în cadrul Muzeului de Istorie.

„Ceasul este o piesă deosebit de valoroasă, atât din punct de vedere artistic, cât şi memorialistic. Din aur, cu diamante pe capac, având şi monograma domnitorului, acesta este comandat într-un atelier occidental european al vremii. Se ştie că familia Cuza, potrivit modei vremii, îşi comanda garderoba, mobilierul, vesela, tacâmurile la celebre firme europene, dar mai cu seamă la Paris. O făcea fie direct, fie prin reprezentanţele acestora la Bucureşti sau Iaşi“, a spus Brânduşa Munteanu.

Exponate în premieră

Drept dovadă a acestor achiziţii, „s-au păstrat atât în muzee, cât şi în arhive, comenzile, dar şi notele de plată ale acestora“, a mai spus muzeografa.

Deşi se spune despre Elena Cuza că avea o aparenţă foarte sobră, totuşi, în ipostaza sa de Primă Doamnă, trebuia să aibă o anumită prestanţă la întâlnirile oficiale sau la balurile la care participa. Una dintre bijuteriile pe care le purta în astfel de ocazii este brăţara care poate fi admirată în cadrul expoziţiei: „Brăţara Elenei Cuza este lucrată din aur alb cu email roşu şi alb şi are forma unei coroane. Multe dintre obiectele Cuza provin de la Maria Brătianu, soţia istoricului Gheorghe Brătianu“, a spus Brânduşa Munteanu.

Pentru prima dată sunt expuse „un portret mai puţin cunoscut, un guler, un cordon din argint, o manşetă cu monograma, un suport pentru ace, de asemenea cu iniţiale, şi coroana princiară ale Elenei Cuza“, a spus Brânduşa Munteanu, care a adăugat că „prezente în expoziţie sunt şi săbiile lui Cuza, alături de trei valoroasele sigilii ale domnitorului“.

Clădirea Muzeului Unirii, o bijuterie

Colecţiile Muzeului Unirii s-au adunat în timp, prin munca asiduă a unor muzeografi. „Ideea organizării aici a unui muzeu aparţine lui Nicolae Iorga. Prilejul se iveşte în anul 1937, atunci când casa a fost cumpărată de stat şi declarată monument istoric. Un an mai târziu, Comisia Monumentelor Istorice, la îndemnul marelui istoric, amenajează în câteva camere de la etaj Muzeul Cuza-Vodă“, conform celor precizate de Brânduşa Munteanu.

Pe vremea aceea, „patrimoniul micului muzeu de istorie şi artă cuprindea, pe lângă tablouri şi diverse obiecte de artă, şi câteva obiecte care au aparţinut Domnitorului Unirii“, a spus muzeografa. „După al Doilea Război Mondial, muzeul nu mai exista, clădirea fiind grav avariată, iar piesele sale fiind împrăştiate. În anul 1948, invocând sistematizarea şi lipsa de fonduri, autorităţile noului regim hotărăsc demolarea clădirii“, a spus Brânduşa Munteanu.

Totuşi, clădirea a fost salvată de o serie de personalităţi ale Iaşului, care au pledat pentru menţinerea ei în peisajul arhitectural şi restaurarea ei.

Patrimoniul muzeului începe să fie constituit începând cu anul 1956, când Constantin Florea începe „o adevărată odisee“. „Alături de acesta, din anul 1957, este desemnat să se ocupe de organizarea noului muzeu şi tânărul şi entuziastul profesor Victor Condurache. Timp de doi ani, echipa de muzeografi, susţinută de profesorul Berlescu de la Facultatea de Istorie sau Gh. Ungureanu, directorul Arhivelor Statului Iaşi, s-a documentat şi a adunat cea mai mare parte a pieselor care alcătuiesc patrimoniul muzeului Unirii“, conform celor precizate de Brânduşa Munteanu, care a adăugat că majoritatea obiectelor provin din achiziţii şi donaţii.

Donaţii de la Elena Brătianu

Printre cei care au donat obiecte aparţinând familiei Cuza se numără Elena Brătianu, soţia lui Gheorghe Brătianu. „În actul de donaţie din 10 septembrie 1958, pe care aceasta îl făcea, declara că «dat fiindcă soţul meu, prof. academician Gh. Brătianu, şi-a exprimat dorinţa ca obiectele ce aparţin Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, pe care le moştenise de la mama lui, Principesa Maria Moruzi (fosta noră a domnitorului) să intre majoritatea lor în posesia oraşului Iaşi, donez, în memoria lui, obiectele enumerate mai jos, muzeului Al. I. Cuza din Iaşi»“, conform celor precizate de Brânduşa Munteanu.

Printre obiectele donate muzeului de Elena Brătianu se numără piese de mobilier de o excepţională valoare, aparţinând familiei Cuza, precum fotoliul-tron, vase decorative de Sevres sau Urbino, caseta de bijuterii a doamnei, hărţi, scrisori, lenjerie cu monogramă, ceasul, servieta cu cifru a domnitorului, sabia, obiecte de îmbrăcăminte.

Pentru achiziţionarea unor valoroase obiecte, Muzeul Unirii a purtat o corespondenţă intensă cu ofertanţii, cu care se făceau serioase negocieri.

Colecţia de la Muzeul Unirii a fost adunată cu greu în anii ’50

În intenţia de a constitui un adevărat patrimoniu, muzeografii ieşeni au reuşit să convingă Sfatul Popular al Regiunii Bucureşti şi Casa de Creaţie - Mogoşoaia să transfere Muzeului Unirii de la Iaşi o mare parte din obiectele ce alcătuiesc astăzi colecţia de artă decorativă ce a aparţinut familiei Cuza.

Sfatul Popular Regional Bucureşti care „preda“ Muzeului Unirii din Iaşi, în 1958, „obiecte ce au aparţinut Domnitorului Al. Ion Cuza“ specifica şi „provenienţa, de la Ferma Negro Pontes - Afumaţi“, a obiectelor. De asemenea, „Institutul Pedagogic din Bucureşti a vândut muzeului, în aprilie 1958, contra sumei de 22.930 lei, «obiecte de muzeu rămase de la Azilul «Elena Doamna»“, conform celor precizate de Brânduşa Munteanu.

Alte locuri de unde de au fost aduse obiecte din epoca Unirii, prin transfer sau prin împrumut, sunt Muzeul de Istorie al oraşului Bucureşti, Muzeul Militar Central, Muzeul de Istorie Naturală Iaşi, Casa de Creaţie a Artiştilor - Mogoşoaia.

După constituirea patrimoniului, acum exact 50 de ani, la 24 ianuarie 1959, muzeul s-a deschis sub noul nume de Muzeu al Unirii. „Achiziţiile au continuat şi după această dată, însă niciodată nu au mai fost de o asemenea importanţă şi aşa de însemnate cantitativ“, conform celor precizate de Brânduşa Munteanu.

Odată cu redeschiderea Muzeului Unirii, după zece ani de restaurări, au fost făcute mari eforturi de a aduce obiecte noi în patrimoniu, în ultimii ani fiind aduse obiecte de la Muzeul Naţional Cotroceni, Muzeul Naţional Militar, Muzeul Naţional de Istorie. La parter există o expoziţie de documentare, în timp ce la etaj este prezentată atmosfera spaţiului de locuit a familiei domnitoare; se poate vizita un mare salon, un salon al doamnei pentru recepţii, o sufragerie, o cameră de relaxare, dormitorul, biroul de lucru al domnitorului.