Aproape 700 de creşe au dispărut în România, în 20 de ani

În România funcţionează 287 de creşe, cu aproximativ 11.000 de copii, faţă de 902 unităţi înainte de 1989, în care erau cuprinşi peste 90.000 de micuţi, potrivit unor date centralizate într-un document al Ministerului Educaţiei privind educaţia timpurie.

Din cauza lipsei legislaţiei privind educaţia copiilor în vârstă de până la trei ani, unele creşe şi grădiniţe s-au dezvoltat fără o structură consistentă sau fără standarde educaţionale clare. Există o diversitate de instituţii pentru educaţie timpurie, cum ar fi Centrele de zi pentru copiii sub şase ani aflaţi în situaţie de risc, coordonate de Direcţiile Judeţene de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Centre de zi sau grădiniţe particulare pentru copiii sub şase ani, aprobate de Ministerul Educaţiei, grădiniţe cu creşă pentru copiii din aceeaşi grupă de vârstă ca şi cei din centrele de zi (sub şase ani), grădiniţe pentru copiii între trei şi şase-şapte ani. Acestea sunt finanţate de Consiliile Locale şi sunt coordonate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (MECI). Creşele pentru copii între patru luni şi trei ani primesc şi copii peste trei ani, în vederea menţinerii personalului angajat. Acestea sunt finanţate şi coordonate de Consiliile Locale, fără o supervizare din punct de vedere profesional şi fără standarde educaţionale sau de alt tip, potrivit documentului de pe site-ul MECI. În trecut creşele au fost în responsabilitatea Ministerului Sănătăţii, dar „în 2002, Ministerul Sănătăţii s-a absovit de această responsabilitate şi creşele au fost lăsate fără nici o identitate formală şi fără sprijin guvernamental“, se mai arată în actul citat.

În unele ţări, autorităţile locale oferă reduceri ale costurilor serviciilor, în special pentru familiile sărace sau pentru cele cu doi sau mai mulţi copii în creşă, un exemplu în acest sens fiind Franţa. Marea majoritate a părinţilor care îşi trimit copiii la creşă lucrează şi nu pot sau nu intenţionează să-şi părăsească serviciul pentru concediul de maternitate/paternitate pentru îngrijirea copilului până la doi ani (numai 8% dintre taţii copiilor din creşe sunt neangajaţi şi 4% dintre mame sunt neangajate ori casnice).

Servicii la domiciliu propuse de Ministerul Educaţiei

„S-ar putea să fie nevoie să analizăm opţiunea unor servicii comunitare sau la domiciliu pentru copiii acestor familii în aşa fel încât aceştia să nu fie privaţi de îngrijire medicală şi educaţie timpurie. Nu există un organism reglator responsabil în problema creşelor şi, de aceea, responsabilitatea administrativă rămâne în grija autorităţilor locale. Sistemul anterior, care furniza numai servicii de pază, cu ceva sprijin medical, predomină încă. Aspectele care ţin de educaţie şi de îngrijirea psihologică nu sunt îndreptate către copiii care vin în aceste instituţii. Mai mult chiar, nu există un sistem de formare continuă a personalului, care este alcătuit în principal din lucrători în domeniul sănătăţii“, se arată în document. Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, apreciază că educaţia timpurie, cea din perioada zero-trei ani, este foarte importantă pentru evoluţia viitoare a copiilor. „Foarte mulţi specialişti pe domeniul educaţiei spun că achiziţiile copiilor din perioada zero-trei ani sunt foarte importante pentru evoluţia ulterioară. Educaţia timpurie presupune personal didactic, dar şi medical. De aceea aş vrea ca acest segment de pregătire să îl dezvoltăm în parteneriat public-privat“, a spus ministrul Educaţiei, conform Mediafax. Ministerul Educaţiei susţine proiectul privind educaţia timpurie, dar pentru aplicarea lui este nevoie de implicarea mai multor instituţii, nu numai a MECI.