Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Cinematografia românească în presa internaţională

Cinematografia românească în presa internaţională

Data: 12 Ianuarie 2010

De la decernarea „Palme dâOr“, în 2007, filmului „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile“ al lui Cristian Mungiu, cinematografia românească a apărut drept una dintre cele mai dinamice şi mai originale. Site-ul allocine.com face un tur de orizont al acesteia sub titlul „Epoca de aur a cinematografiei româneşti“. Publicaţia „San Francisco Chronicle“ analizează filmul lui Corneliu Porumboiu, „Poliţist, adjectiv“, în articolul „Cinematografia românească în tranziţie“.

Povestea cinematografiei româneşti nu începe în 1989, arată site-ul de cinema, http://www.allocine.fr/article/dossiers/cinema/dossier-18591248/. România a cunoscut o bogată perioadă cinematografică. Primele filme au fost proiectate în 1896, iar un prim film a fost produs în 1912, deşi astăzi nu mai există mărturii ale lungmetrajelor de dinainte de război. Cinematografia s-a dezvoltat după instalarea comunismului în 1947, permiţând afirmarea unei noi generaţii de cineaşti, printre care Victor Iliu şi Liviu Ciulei.

Absenţa libertăţii, lipsa crucială de mijloace şi propaganda au împiedicat aceşti artişti să se exprime cu adevărat. Prăbuşirea regimului dictatorial urma să schimbe regulile jocului, chiar dacă a fost nevoie să se aştepte circa 15 ani pentru a asista la apariţia unor noi talente astăzi.

Toţi aceşti regizori au mai multe puncte în comun: sunt născuţi în aceeaşi perioadă, au urmat aceleaşi studii şi au lucrat la mari producţii europene. Aceasta pentru că România este şi locaţia unor mari turnări de filme, atrăgând studiouri din lumea întreagă, inclusiv Hollywoodul, datorită costului scăzut al forţei de muncă, arată site-ul dedicat producţiilor de cinema. Cristian Mungiu a fost asistent de regie al lui Radu Mihăileanu în filmul „Trenul vieţii“, iar Radu Jude, asistent de regie la „Amen“ al lui Costa Gavras.

Deşi ar fi putut să-şi continue cariera în Europa sau SUA, aceşti regizori au preferat să rămână în ţara natală pentru a-şi evoca tinereţea, acea perioadă în care era interzis să exprimi cea mai neînsemnată opinie. Rezultatul: apariţia unui cinema „underground“, cu buget redus şi având o singură grijă: autenticitatea.

Dacă ultimii 15 ani ai regimului lui Nicolae Ceauşescu au fost cei mai răi din istoria României, propaganda oficială i-a numit „Epoca de aur“. „Amintiri din Epoca de Aur“, ultimul film produs de Cristian Mungiu, este adaptarea pentru ecran a celor mai cunoscute legende urbane care circulau în anii ’80.

„Poliţist, adjectiv“ „l-ar face să se înfioare pe George Orwell însuşi“

Sub titlul „Cinematografia românească în tranziţie“, publicaţia „San Francisco Chronicle“ analizează filmul „Poliţist, adjectiv“ al lui Corneliu Porumboiu, în care un poliţist sub acoperire se luptă cu conştiinţa sa în timp ce urmăreşte un adolescent şi i s-a ordonat să-l aresteze pentru un delict minor cu droguri.

Crescendoul dramei survine atunci când şeful dictatorial al poliţistului scoate un dicţionar şi ţine un discurs despre limbajul şi datoria poliţistului omenos, fapt care l-ar face să se înfioare pe George Orwell însuşi, subliniază publicaţia. Paleta în culori cenuşii a celui de-al doilea lungmetraj al lui Porumboiu şi focalizarea pe luptele şi umorul negru ale vieţii de zi cu zi sunt semnătura noii cinematografii din România, relevă publicaţia, preluată de Agerpres.