120 de ani de la nașterea sculptorului Ion Irimescu

Considerat de criticii de artă unul dintre artiștii emblematici ai României, Ion Irimescu s-a născut la 27 februarie 1903, la Arghira-Preutești, în apropiere de Fălticeni.

Tatăl, Petre Irimescu, provenea dintr-o familie țărănească din zona Preutești-Dolhești și a devenit mic moșier prin munca și eforturile proprii. Mama, Maria Cazaban, se trăgea dintr-o veche familie franceză statornicită în Moldova, în a doua jumătate a secolului al 19-lea. 

Pasionat de sculptură încă din copilărie, Ion a studiat la Academia de Arte Frumoase din Bucu­rești, unde l-a avut profesor și mentor pe sculptorul Dimitrie Paciurea. A fost bursier al Școlii Române de la Paris, unde a urmărit și studiat opera lui Brâncuși, dar a și expus propriile opere. Întors în țară, a fost profesor și rector al Academiei de Arte din Iași, apoi, după război, a predat la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj (1950-1955) şi la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti (din 1965). A fost membru al Academiei Române.

Și-a trasat propriul drum în artă, trecând de la neoclasicismul care-i influențează primele lucrări la „forme puternic stilizate” în partea de maturitate a operei sale. A semnat sute de sculpturi, mii de schițe, desene și lucrări de grafică. O mică parte dintre lucrările sale sunt expuse astăzi la muzeul ce-i poartă numele de la Fălticeni. A murit la 28 octombrie 2005, la Fălticeni, la 102 ani.