30 de ani de memorie

Spațiul de reculegere și rugăciune al Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet este un dom în a cărui cupolă e decupată o cruce. Ideea a fost ca o cruce de lumină să lumineze spațiul interior, în care vizitatorii aprind lumânări și se gândesc la cei care au pătimit și au murit în închisoarea de aici.

Dar Dumnezeu a vrut mai mult decât atât! În zilele însorite, crucea de lumină se reflectă în micul bazin cu apă din interior și de aici pe perete, în mai multe cruci luminoase.

Și cine ar putea crede că este o simplă întâmplare că oficialul european care a sprijinit proiectul și i-a încurajat pe inițiatori se numea Catherine Lalumière, adică Lumina?

Aceste lucruri și multe altele la fel de emoționante le-am aflat la masa rotundă „Trei decenii de memorie” din sala de conferințe a Bibliotecii Academiei Române, care a urmat vernisajului expoziției cu același nume, deschisă în sala „Theodor Pallady”, la 30 de ani de la actul de naștere al Memorialului de la Sighet, vizitat până acum de mii de oameni și despre care s-au exprimat cu admirație, între alții, Stéphane Courtois, Václav Havel, Vladimir Bukovski și Denis Deletant.

La masa rotundă, primul a vorbit, în calitate de gazdă, dar nu numai, Nicolae Noica, director general al Bibliotecii Academiei și, acum 30 de ani, ministru al lucrărilor publice și parlamentar, poziții din care s-a luptat pentru proiect. El a povestit cu admirație cum Ana Blandiana și regretatul ei soț, Romulus Rusan, „s-au transformat din scriitori în constructori!”, și apoi a prezentat, imagine cu imagine, memorialul, inclusiv ruina care era închisoarea când a început proiectul.

Ana Blandiana i-a mulțumit, mărturisind că nu aveau nici o expe­ri­en­ță și de fiecare dată când se-mpotmoleau apelau la Nicolae Noica.

La începutul anilor 1990, Ana Blandiana a stat de vorbă cu Cathe­rine Lalumière, secretar general al Consiliului Europei, și i-a spus că, așa cum există memoriale ale victimelor nazismului, ar trebui să existe măcar unul și pentru victimele comunismului. În buna paradigmă europeană, Lalumière i-a propus să scrie un proiect. Restul e istorie: Memorialul a avut sute de acţiuni: expoziţii itinerante în ţară şi străinătate, simpozioane, publicaţii, activităţi educaţionale, proiecte europene, înregistrări de istorie orală, lansări de carte, școală de vară, simpozioane etc.

La reuniunea din Biblioteca Academiei au mai vorbit istoricul Dennis Deletant, un excelent cunoscător al României și al limbii române, istoricul Armand Goșu, precum și Leonard Câmpeanu, președinte al Aso­ciației Foștilor Deținuți Politici, filiala București, care a atras atenția că e timpul ca și Bucureștiul să aibă un astfel de memorial, cum există în capitalele celorlalte state care au trecut prin comunism.

Minunat a fost faptul că la eveniment au participat zeci de elevi ai Liceului Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”. Asta, da, Școală altfel!