La Biblioteca Academiei Române a avut loc, zilele acestea, lansarea ultimei ediții în limba română a volumului „Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune”, coordonat de istoricul francez
Academicianul Răzvan Theodorescu la 80 de ani
De mai multă vreme, în viața culturii și a științei române, domnul academician Răzvan Theodorescu este o prezență distinsă și inseparabilă. Personalitate de o inteligență covârșitoare și cu un înalt nivel de pregătire multiplă, este vicepreședinte al Academiei Române și menține prestigiul științei naționale în mai multe domenii de la noi, remarcându-se ca un savant de clasă în abordarea valorilor spirituale atât a celor laice, cât și a celor religioase.
S-a născut pe 22 mai 1939, la București, și este doctor în științe istorice la Facultatea de Istorie a Universității bucureștene, din 1972. În îndelungata activitate profesională, s-a dedicat de timpuriu cercetării științifice, devenind cercetător la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, 1968-1987, timp în care a ocupat o perioadă și funcția de director adjunct al acestei instituții. Apoi, în 1990, a devenit profesor la Universitatea de Arte din București.
După 1990, a fost, timp de doi ani, director general al Televiziunii Române, iar între anii 2000-2004, ministru al culturii, timp în care a depus eforturi susținute pentru a readuce cultura română în spațiul atenției publice și a promova acel spirit de prețuire pentru valorile cultural naționale, afectate de evenimentele din 1989. Așa a reușit să creeze TVR Cultural, la care s-a realizat imperativul de a fi un spațiu unde să respire spiritualitatea românească, creația de artă, literatură și cultură, atât de necesară renașterii noastre de suflet într-o vreme pustiită de ridicarea unor pături de oameni neonești în dauna celor onești, cum caracteriza cândva epoca sa poetul Mihai Eminescu.
Domnul Răzvan Theodorescu a trecut prin mai multe valuri ale politicii, a fost senator din anul 2000 până în 2008, apoi a demisionat din PSD și s-a dedicat științei. Ca istoric și apoi ca ministru, s-a preocupat de soarta monumentelor istorice, a dispus restaurări la mai multe dintre acestea, apoi a sprijinit producția de carte, creația plastică și a deschis 11 muzee noi. Practic, peste tot în țară a fost prezent cu spiritul său dinamic și ilustru care aducea speranța normalității în viața instituțiilor și a valorilor istorice.
A publicat 15 cărți pe teme de istorie, artă românească și europeană, și peste 600 de studii și articole în revistele din țară și din străinătate. Dintre volumele de referință, remarcăm: Bizanț, Balcani, Occident la începuturile culturii medievale românești, secolele X-XIV (1974), Un mileniu de artă la Dunărea de Jos (400-1400), publicat în 1976, Itinerarii medievale (1979), iar lista este mai lungă, putând fi consultată și pe internet. În prefața la ultimul volum, după ce enumeră cărțile sale fundamentale de istorie, face precizarea: „Aceste studii mărturisesc, prin tematica lor, câteva constante ale preocupărilor mai vechi sau mai recente ale celui care le-a scris, nevrând să uite nici formația sa de istoric și arheolog, nici convertirea-i timpurie la istoria de artă și nici interesul său pentru ceea ce se numește îndeobște istoria culturii”.
Pentru meritele sale științifice și culturale a fost ales membru al Academiei Române, în 1997, iar de câțiva ani este vicepreședinte al Academiei și, în același timp, președinte al Secției de Audiovizual. De asemenea, deține calitatea de membru în mai multe societăți și academii străine, precum: membru corespondent al Societății Arheologice din Atena, membru al Academiei de Științe din New York, membru al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere. A fost distins cu ordine precum: Cavaler (din 1997) și Comandor (din 2003), Mare Ofițer al Ordinului Național pentru Merit (în 2000). Este Doctor Honoris Causa al universităților din Oradea, Cluj-Napoca, Timișoara, Craiova și deținător a numeroase premii naționale, precum și unor premii și distincții de înalt prestigiu internațional: Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor al Republicii Franceze (1997), Premiul „Bernier” al Institutului Franței, Premiul „Herder” al Universității din Viena, Premiul „Nicolae Iorga” al Centrului Internațional Ecumenic pentru Dialog Spiritual.
Astăzi, domnul academician Răzvan Theodorescu este încă plin de vervă și, în staff-ul Academiei Române, se preocupă neobosit de soarta culturii române. La acest moment aniversar, îl felicităm călduros și îi dorim ani mulți de viață, cu neîntrecuta tinerețe spirituală care îl caracterizează!