Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Cultură Alexandru Ciorănescu, un cărturar al exilului

Alexandru Ciorănescu, un cărturar al exilului

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Cultură
Un articol de: Daniela Șontică - 05 Aprilie 2021

Mai puţin cunoscut publicului larg, românul Alexandru Ciorănescu (n. 15 noiembrie 1911, Moroeni, Dâmboviţa - d. 25 noiembrie 1999, Santa Cruz de Tenerife, Spania) este un nume de referinţă al culturii universale.

A făcut studii de filologie, arhivistică și paleografie la Universitatea din București, formându-se ca istoric pe lângă Nicolae Iorga, iar ca specialist în literatură comparată la Sorbona, unde şi-a luat doctoratul. Spiritul său enciclopedic este asemenea oamenilor Renaşterii, iar domeniile în care a cercetat şi publicat sunt multiple. A scris tomuri de istorie literară românească, franceză, italiană și spaniolă, a publicat lucrări de lexi­cologie, analize de literatură comparată, reflecții asupra utopiei și timpului, a realizat biografii, traduceri, dar a scris şi romane, poezii și piese de teatru apreciate de critică. La Bucureşti, era prieten cu Emil Cioran şi cu toată floarea intelectualităţii interbelice.

După studiile de la Sorbona, s-a întors la Bucureşti. A îndeplinit mai multe funcţii culturale: secretar general al Asociației culturale hispano-română, inspector general al artelor, membru al Comisiei de programe la Radiodifuziunea Română, director al Teatrului Municipal din București. A condus şi revista „Universul literar”.

La începutul lui 1946, a primit un post la Legaţia Română de la Paris, dar a fost destituit în 1947. Înţelegând noua orientare politică a României, a decis să nu se mai întoarcă în ţară. A fost invitat în Spania, ca profesor la vechea Universitate „La Laguna” din Tenerife, insulă în care s-a stabilit împreună cu soţia. Autorităţile de la Bucureşti au refuzat multă vreme să le dea voie celor doi fii rămaşi în ţară să li se alăture.

Seriosul şi taciturnul profesor Ciorănescu a realizat în Spania ceea ce nimeni nu mai făcuse până la el. A fost primul care a tradus din franceză documentele care stau la baza recunoașterii Insulelor Canare, a publicat studii despre autorii spanioli de seamă, a scris o vastă şi documentată istorie a oraşului Santa Cruz, în patru volume, ocupându-se metodic de toate aspectele. Pentru aceasta şi pentru multe contribuţii ale lui aduse la cultura spaniolă, în capitala insulei Tenerife, Santa Cruz, există o stradă cu numele lui, Alejandro Cioranescu, Biblioteca Insulară poartă tot numele românului, la fel şi o trupă de teatru. A fost răsplătit cu numeroase premii şi distincţii.

În România, a revenit pentru prima oară în 1991. De atunci, opera sa a început să fie publicată şi în limba română, dar multe dintre cărţile sale aşteaptă traducerea sau reeditarea. Recent, a apărut interesantul volum „Amintiri fără memorie”, un bun prilej ca românii să-l descopere pe marele cărturar şi erudit care a fost Alexandru Ciorănescu.

Citeşte mai multe despre:   prezentare de carte  -   Alexandru Ciorănescu