Biserică din Muzeul Satului redată circuitului liturgic

Conducerea Muzeului Satului "Dimitrie Gusti" a decis să redea circuitului liturgic Biserica Turea, ca parte a unui amplu proces de extindere şi reamenajare a celui mai cunoscut muzeu în aer liber din România, pentru care sunt alocate aproximativ 2 milioane de euro. Pentru început, conducerea muzeului speră ca în această biserică, din primăvară, să se poată oficia cununii, existând deja nenumărate cereri în acest sens.

Paula Popoiu, directorul general al muzeului, spune că totul a pornit de la tinerii care doreau să-şi oficializeze cununiile în satul din inima oraşului. "Ideea a apărut de la multele cereri de cununie venite din partea unor tineri. I-am tot refuzat, dar acum, pentru că avem un monument care, din păcate, nu mai are pictură interioară şi este relativ izolat de expoziţia în aer liber din partea veche a muzeului, cred că putem să le dăm acest prilej de bucurie tinerilor care îşi doresc să se cunune într-o mică bisericuţă de muzeu. Eu cred că aceşti tineri sunt persoane deosebite, că nu oricine îşi doreşte să se cunune într-o biserică mică, de lemn. De obicei se doresc bisericile monumentale, cu lume multă... După 17 mai, anul acesta, sper că bugetul ne va permite să restaurăm biserica şi să o repunem în drepturi", a declarat Popoiu.

Directorul spune ca în muzeu au mai fost făcute cununii şi botezuri pentru angajaţii muzeului, înainte de incendiul din 2002, la Biserica Răpciuni şi la Biserica Dragomireşti. "Experienţa tristă din 2002 ne-a îndemnat să luăm măsuri antiincendiu drastice, drept urmare, cununiile şi botezurile au fost sistate. Cu toate acestea, tinerii au continuat să vină la aceste lăcaşuri doar pentru a se fotografia mire şi mireasă. Cu alte cuvinte, nu facem altceva decât să preluăm o cerere a comunităţii, pe care să o punem în practică, având grijă şi de conservarea monumentului", a explicat directorul muzeului.

Părăsită de oameni, dar păzită de Dumnezeu

Ca dimensiuni, Biserica Turea este destul de mică (12m/ 5m). Este o biserică de sat, din lemn, construită în secolul al XVIII-lea (1760), după cum arată o inscripţie aflată pe peretele altarului. A fost adusă în Bucureşti, în anul 1905, cu scopul de a o salva de la distrugere, având în vedere că pe locul ei se ridica o biserică de zid. Lăcaşul de cult a rămas multă vreme aruncat efectiv în pivniţele fostului muzeu al PCR, de unde a fost salvată de Gheorghe Focşa, care a adus-o la Muzeul Satului în 1952, unde a fost reconstituită lângă gospodăria Ieud din muzeu.

"La venirea mea în muzeu, în 1982, biserica era efectiv părăsită lângă gardul gospodăriei Ieud şi nimeni nu îndrăznea să o restaureze sau să o repună în circuitul muzeal. După 1990, au urmat alte aventuri. Biserica a fost mutată în sectorul nou, alături de alte monumente aduse din teren şi iarăşi a fost uitată, fără a mai fi conservată sau restaurată. Din fericire, lăcaşul a fost păzit de Dumnezeu. La venirea mea în Muzeul Satului, ca director general, în 2005, am scos din bălării biserica şi celelalte monumente din zona sud. Efectiv, buruienile crescuseră până la streaşina monumentelor. Am făcut curat, am întocmit un proiect tematic coerent, de expoziţie în aer liber şi din 2010 am început punerea lui în practică. În cadrul acestui proiect, biserica din Turea, judeţul Cluj, marchează centrul spiritual al satului. Foarte curând, sperăm ca lângă ea să se ridice şi o mică şcoală, în care vor fi ţinute lecţii pentru copiii dornici să afle mai multe despre tradiţii, despre religie, despre mediu. Altfel spus, vom desfăşura aici mai multe programe de educaţie muzeală. După cum vedeţi, viaţa bisericii din Turea a fost ameninţată tot timpul, însă nădăjduim că o vom repune în drepturi, chiar anul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu", a declarat Paula Popoiu.

Un vis frumos?

Pentru că orice biserică are nevoie şi de un slujitor la Sfântul Altar, conducerea muzeului spune că va căuta înţelegere la Patriarhie, deoarece biserica trebuie resfinţită şi adusă în situaţia de a fi nu numai un exponat de muzeu, ci şi un lăcaş de cult. "Sunt convinsă că vom găsi înţelegere la Preafericitul Părinte Patriarh, dar nu am abordat încă această discuţie, pentru că mai întâi trebuie să terminăm restaurarea şi înzestrarea bisericii. Am fi cu toţii fericiţi să ştim că aici vor fi ţinute slujbe măcar la datele importante legate de istoria Muzeului Satului şi de creştinism. Nu uitaţi că lângă biserica Dragomiresti este îngropat Gheorghe Focşa, iar de curând am aflat că cenuşa unui alt mare muzeograf, Boris Zderciuc, este îngropată, undeva, chiar lângă Biserica Turea. În primăvara aceasta intenţionez să căutăm urna şi să o reînhumăm creştineşte, iar pomenirea morţilor care au fost angajaţi ai muzeului să fie făcută în biserica noastră. Vi se pare că este doar un vis frumos? Eu cred că poate fi dusă la capăt această idee şi mai sunt convinsă că vom fi ajutaţi. Mai cred că despre muzeografii care sunt atât de rar pomeniţi trebuie să vorbim mai des, ca despre nişte oameni care au riscat uneori lucruri importante pentru a menţine Muzeul Satului aşa cum este astăzi. Adică au salvat o parte importantă a memoriei noastre, chiar şi în ciuda lui Ceauşescu, care dorea să distrugă acest muzeu. Şi vremurile grele nu au trecut", a conchis Paula Popoiu.