Carte-document despre preoţii din Episcopia Huşilor persecutaţi de regimul comunist

Unde au fost preoţii în perioada comunismului? Ce a făcut Biserica? De ce nu s-a opus dictaturii? Asemenea întrebări încă mai pot fi auzite, din păcate, din partea unor concetăţeni grăbiţi să judece, fără să se documenteze. Cartea de faţă, alcătuită de părintele Ioan Petru, slujitor în Fălciu, judeţul Vaslui, deosebit de pasionat de istorie, se înscrie în şirul documentelor care ne dau răspunsuri concrete la întrebările de mai sus, dar şi la altele asemănătoare. Prin conţinutul relevant şi aspectul tehno-redacţional îngrijit, având binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Ignatie al Huşilor, volumul de faţă se înscrie cu cinste în şirul cărţilor-document similare, dedicate preoţilor mărturisitori în închisorile comuniste, editate în diferite eparhii din ţară (ca, de pildă, la Bucureşti, Râmnicu Vâlcea, Cluj, Arad ş.a.).

În cuprinsul cărţii sunt prezentate 50 de nume, majoritatea preoţi, dar şi un ilustru ierarh, Episcopul Grigorie Leu (n. 1881; dec. 1949 - otrăvit, se pare), precum şi câţiva monahi şi câteva monahii. De asemenea, doi cântăreţi. Toţi aparţin Eparhiei Huşilor, fie prin naştere, fie prin slujire, fie prin ambele situaţii. Între numele mai cunoscute ale preoţilor se înscriu: arhim. Mina Dobzeu, fraţii arhim. Haralambie şi Vasile Vasilache, pr. Toma Chiricuţă, pr. Vasile Pătraşcu, pr. Constantin Sârbu. Fiecare cu slujirea şi crucea lui: unii cu ani grei de închisoare şi cu mari traume după eliberare, alţii sfârşindu-şi zilele în diferite locuri ale calvarului.

Pentru fiecare martir şi mărturisitor, părintele autor prezintă concis datele biografice lămuritoare, dar mai ales cele cu referire la suferinţele propriu-zise. Fiecare medalion este însoţit şi de o fotografie a celui prezentat, sau chiar mai multe, majoritatea dintre ele fiind reproduse după cele din dosarul de detenţie. Vedem, astfel, feţe marcate de suferinţe, batjocuri şi chinuri, dar nu lipsite de o anumită seninătate, la unii chiar cu o pecete luminoasă a sfinţeniei, izvorâtă din credinţa şi jertfelnicia vieţii lor.

Apreciem la superlativ întregul efort al părintelui autor. În primul rând, cel documentaristic: datele biografice sunt culese, cu prioritate, din arhive (Arhivele Naţionale din Iaşi, din Vaslui, de la SRI; arhivele Sfântului Sinod - Antim, arhivele Episcopiei Huşilor etc.). În acelaşi timp, părintele Ioan Petru utilizează peste 125 de repere bibliografice (cărţi, studii, articole, documente), care se regăsesc în 525 note de subsol (!).

La sfârşitul prezentării listei celor persecutaţi în diferite locuri, părintele Ioan Petru inserează câteva pagini-sinteză a sistemului penitenciar din România (pp. 201-206), care-i furnizează cititorului o imagine de ansamblu a calvarului ateo-comunist (tipuri de închisori, metode de tortură, cazarea, corespondenţă, vorbitor, pachet, activităţi „cultural-educative” etc.). Şi aceste pagini sunt însoţite cu fotografii deosebit de sugestive.

Acribia documentaristică, limbajul adecvat şi stilul plăcut, convingător, vioi şi expresiv nu sunt întâmplătoare în cazul părintelui Ioan Petru. Pasionat de istorie şi de cercetare documentaristică, preacucernicia sa mai are publicate două cărţi, la fel de valoroase: „File de monografie: Fălciu. Istorie şi actualitate” (2008, 302 pp.) şi „Cronica preoţilor deloreni. Jertfelnicie, statornicie şi continuitate: 1700-2020” (2020, 310 pp.). În acelaşi timp, părintele Ioan Petru este autorul a peste 30 de articole, publicate în diferite periodice bisericeşti şi laice.

Socotim, de aceea, că volumul pe care-l prezentăm aici este, practic, o încununare a multelor osteneli scriitoriceşti de până acum. În semn de apreciere a acestor osteneli, Prea­sfinţitul Părinte Episcop Ignatie oferă volumului o frumoasă Prefaţă, intitulată „Memorie cultivată în duhul rugăciunii”, în care citim, la un moment dat: „Demersul părintelui Ioan Petru este unul salutar, întrucât prin portretele biografice pe care le face slujitorilor Bisericii originari din Eparhia Huşilor, sau care au păstorit aici, reuşeşte să păstreze vie, în memoria colectivă, figurile acestor demni slujitori care au dat mărturia cea bună şi au cultivat, prin statornicia de care au dat dovadă, cele mai frumoase virtuţi creştine” (pp. 5-6).

Felicităm din toată inima, deopotrivă, pe harnicul autor, pentru această carte atât de conştiincios documentată, şi pe distinsul său chiriarh, care a binecuvântat-o şi care a încurajat generos o iniţiativă cu adevărat meritorie.