Cea mai veche atestare epigrafică a limbii române, la MNIR

La Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) s-a deschis azi, de Ziua Culturii Naționale, o nouă expoziție tematică cu unele dintre cele mai importante bunuri de patrimoniu deținute și conservate de MNIR, începând cu vasul din ceramică cu inscripția de redacție greacă „ПETPE” („Petre”), descoperit la Capidava, cea mai veche atestare epigrafică a limbii române, datând de la sfârșitul secolului al X-lea, fiind și cel mai vechi exponat. Este prezentat, de asemenea, cel mai vechi manuscris de cult al muzeului, reprezentativ pentru cultura veche, respectiv Tetraevanghelul slavon caligrafiat și miniat la Mănăstirea Prislop, în Țara Hațegului, de către Cuviosul Nicodim de la Tismana, în anii 1404-1405. Alături este un alt Tetraevanghel slavon, a treia carte tipărită în centrul tipografic de la Târgoviște, primul de acest fel din Țara Românească, de către ieromonahul Macarie, sub patronajul domnitorului Neagoe Basarab, căruia îi este închinată postfața, unde se menționează printre altele anul tipăririi, 1512, arată site-ul mnir.ro.

Sunt prezentate şi primele cărți tipărite în limba română în Țara Românească și Moldova, între care: Pravila cea Mică de la Govora (1640) - prima carte tipărită în limba română în Țara Românească; Cazania lui Varlaam (1643) - prima carte tipărită în limba română în Moldova, la Iași, un monument de limbă literară, care a avut cea mai largă circulație din tot spațiul românesc medieval; Psaltirea pre versuri tocmită (Polonia), 1673 - primul monument de limbă poetică românească. Mitropolitul Dosoftei, autorul și editorul cărții, a fost unul dintre cei mai mari cărturari români, iniţiatorul unor activităţi culturale de maximă importanţă, fiind primul poet liric naţional, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător al cărţilor de slujbă în limba română.

Seria continuă cu un alt monument de limbă românească, Biblia lui Șerban Cantacuzino tipărită la București în 1688, prima traducere și tipărire integrală a Bibliei în limba română. Pentru secolul al XVIII-lea, sunt prezentate trei cărți: prima gramatică a limbii române scrisă de Samuil Micu Klein, Elementa linguae Daco-Romanae sive Valachicae, tipărită integral cu litere latine, la Viena, 1780, considerate de autorul ei  „vechile litere ale românilor, identice cu cele ale latinilor sau vechilor locuitori ai Romei, de la care aceștia își trag originea”, constituind „un adevărat act de naștere a lingvisticii și filologiei naționale”; lucrarea unui boier român de viță veche, Observaţii sau băgări de seamă asupra regulelor şi orânduielelor gramaticii rumâneşti adunate și alcătuite acum întâiu, dă dumnealui Ianache Văcărescul, tipărită în tipografia Episcopiei Râmnicului, 1787, cu o a doua ediție în același an, la Viena, demonstrându-și valoarea prin prisma problematicii dezvoltate; Gramatica românească alcătuită de Radu Tempea, tipărită la Sibiu, 1797, prefațată de o „Cuvântare înainte” a autorului, de unde putem descifra mesajul intrinsec al lucrării concentrat pe romanitatea limbii române, care este limba părintească sau „râmlenească”.

Site-ul mnir.ro informează că expoziția poate fi vizitată până în data de 4 februarie 2024, perioadă în care vizitatorii pot descoperi și alte creații literare remarcabile.