Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Cultură Crăciunul de pe ecrane

Crăciunul de pe ecrane

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Cultură
Un articol de: Elena Dulgheru - 27 Decembrie 2010

În preajma sărbătorilor iernii, marile case de producţie programează lansări de filme tematice; multe s-ar prăbuşi imediat în altă perioadă a anului: publicul este mai îngăduitor de sărbători, spiritul critic intră în vacanţă, iar sensibilitatea noastră e gata să primească aproape orice, dacă eticheta poartă marca lui Moş Crăciun. Dar există şi filme "nemuritoare", intrate în topul celor mai îndrăgite pelicule de Crăciun, iar astăzi vom vorbi despre două dintre acestea.

Oviaţă minunată" / "It's A Wonderful Life" (r. Frank Capra, 1946) şi "O poveste de Crăciun" / "A Christmas Carol" (r. Robert Zemeckis, 2009) sunt realizate la interval de o jumătate de veac şi ceva în aceeaşi cetate a Hollywoodului. Au la bază poveşti simple, moralizatoare şi ar putea fi amendate pentru patetism şi "infantilismul credinţei în supranatural", dacă spiritul Crăciunului nu ne-ar îndemna să căutăm tocmai asemenea pilde, în care oamenii devin mai buni (mai ales cu ajutorul îngerilor) şi totul este posibil. Ambele se folosesc de terapia confruntării cu "cea mai rea dintre lumi" (infernul) pentru a-i face pe oameni mai generoşi şi mai încrezători în "darul divin al vieţii". Ce pedagogie elementară, ar spune unii, demnă de un predicator medieval, jonglând cu flăcările iadului pentru a supune mulţimile de rău-credincioşi! Şi, totuşi, succesul este imens şi practic garantat. E suficient ca "regizorul" şi "participanţii la joc" să creadă, ca aceştia să aibă girul şi încrederea publicului.

Pentru că mizează pe încrederea necondiţionată a spectatorilor, "O poveste de Crăciun" conţine pe afiş numele cele mai îndrăgite de marele public. Jim Carrey şi James Stewart, nume-simbol ale cinematografiei americane de azi şi de ieri, au dat naştere, sub bagheta unor regizori la fel de cunoscuţi şi de populari (Zemeckis şi Capra), la două dintre cele mai îndrăgite pelicule de sărbători.

Îngerul salvator

În perioada depresiei economice, studiourile americane au decis că e nevoie de filme care "să dea oamenilor speranţă". Teme ca "lozul de un milion de dolari", ascensiuni sociale fulgerătoare, reactualizări ale mitului Cenuşăresei, alături de moda eroilor justiţiari şi a orfanilor cu suflet de aur alcătuiau agenda de priorităţi a Hollywoodului, iar sicilianul Frank Capra era maestrul numărul unu al genului.

Iniţial, "O viaţă minunată", povestea mărinimosului patron al unei bănci de provincie, ajuns la faliment şi salvat de la sinucidere de un înger, nu a fost conceput ca un film de Crăciun, ci ca o melodramă socială, un manifest împotriva corporatismului fără scrupule şi o pledoarie în tonuri pudrate pentru altruism şi solidaritate. Din punct de vedere financiar, lansarea a fost un eşec. Filmul a revenit în atenţia publicului abia în 1973, după ce a fost transmis de televiziune în perioada Crăciunului, devenind, din acel moment, unul din filmele-reper ale genului. Peste 50 de ani, schema filmului de sezon nu s-a schimbat prea mult, dar concurenţa şi pretenţiile publicului au crescut, regizorii care cred în Moş Crăciun trebuind să-şi ambaleze povestea în efecte cât mai atrăgătoare.

Să preţuim sărbătoarea Crăciunului!

Robert Zemeckis, realizatorul legendarului block-buster "Forrest Gump", are de multă vreme atenţia focalizată pe lumea inocenţei şi a fantasticului. Cofondator al studioului Image Movers Digital, el începe să exploateze animaţia de sinteză cu personaje coordonate în mişcări de actori reali, tehnică în care realizează în 2004 "Expresul Polar" - povestea călătoriei spre Polul Nord a unui băiat care nu crede în Moş Crăciun. Având un concept grafic cam sumbru pentru inocenţa subiectului, filmul este continuat cu "A Christmas Carol", ecranizarea unui roman al lui Dickens, transpus pentru întâia oară pe ecrane în zorii filmului mut, în 1901.

Mult mai pitoresc ca "Expresul Polar", savuros ca imagerie vizuală, "O poveste de Crăciun" urmăreşte drumul spre pocăinţă al bătrânului Scrooge, un om de afaceri zgârcit, vizitat de fantoma fostului său partener, care, în ajunul Crăciunului, iese din iad spre a-l avertiza de drumul greşit pe care se află. Trei duhuri, ale Crăciunului Trecut, Prezent şi Viitor, îl poartă în călătorii fascinante în spaţiu şi timp, spre a-i arăta greşelile vieţii sale. Cu inima frântă la vederea fiinţelor pe care le-a rănit, îngrozit de flăcările iadului, Scrooge învaţă să trăiască pentru alţii şi să preţuiască sărbătoarea Crăciunului.

""O viaţă minunată" şi "O poveste de Crăciun" au la bază poveşti simple, moralizatoare şi ar putea fi amendate pentru patetism şi "infantilismul credinţei în supranatural", dacă spiritul Crăciunului nu ne-ar îndemna să căutăm tocmai asemenea pilde, în care oamenii devin mai buni (mai ales cu ajutorul îngerilor) şi totul este posibil."