Cultura rromanes, prezentată la ASTRA

Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului a oferit publicului la sfârşitul săptămânii care s-a încheiat o incursiune în cultura rromanes, printr-o şcoală de vară intitulată „T-aves baxtalo!“, eveniment aflat la a doua ediţie. Sibienii au văzut pe viu cum se confecţionează celebrele vase şi cazane de ţuică, obiectele de podoabă, hainele specifice etniei rrome şi multe alte lucruri din cultura acestora.

Sub egida „T-aves baxtalo!“, care se traduce prin „Să fii sănătos/norocos!“, Complexul Muzeal Naţional ASTRA din Sibiu a oferit publicului sibian şi turiştilor care s-au perindat prin vechea cetate transilvană în weekendul trecut momente inedite de cultură rromanes. În zona Târgului de Ţară, la fierăria funcţională, câteva familii de rromi din sate ale judeţelor Sibiu, Vâlcea, Dolj şi Teleorman au amenajat adevărate ateliere de meşteşuguri specifice acestor comunităţi.

Cu toate că generaţiile tinere de rromi nu mai îmbrăţişează vechile meşteşuguri ale înaintaşilor, organizatorii au mai găsit prin satele judeţului Sibiu şi din alte zone ale ţării iscusiţi fierari şi potcovari, precum şi confecţioneri de coşuri, vase, podoabe şi haine specifice culturii rromanes.

Aceştia au arătat bunăvoinţa de a veni pentru trei zile la Sibiu şi a prezenta o altă faţă a comunităţilor rrome decât cea promovată de multe ori tendenţios în media din ţară şi din străinătate. Oaspeţii muzeului sibian au adus comorile culturii rromanes, moştenite de la strămoşii lor şi păstrate încă în vieţilor unor comunităţi.

Căldărari din Brateiu

Celor care au ajuns încă de sâmbătă dimineaţă în muzeul din Dumbrava Sibiului, li s-a deschis o lume de cele mai multe ori ignorată şi neînţeleasă, dar care acum s-a destăinuit cu sinceritate şi bunăvoinţă. Pe iarba proaspăt tunsă de lângă Târgul de Ţară am dat de o familie din comuna Brateiu, judeţul Sibiu. Tatăl, meşteşugar iscusit în confecţionarea vaselor de cupru şi a cazanelor de ţuică, îşi învăţa copilul tehnica lovirii materialului din care va lua naştere viitorul vas. Nicolae, căldărarul din Brateiu, provine dintr-o familie veche de rromi din localitatea vestită în lumea întreagă pentru calitatea vaselor confecţionate de meşterii de aici. Din întreaga ţară şi din străinătate vin oameni la Brateiu pentru a cumpăra vase, cazane de ţuică şi multe alte obiecte de bucătărie făcute cu migală, fără urmă de alt material decât cuprul şi cu tehnici unice, moştenite de la strămoşi. De altfel, Nicolae a venit însoţit de tatăl său, trecut de 70 de ani şi care supraveghează înţelept lucrările fiului şi nepotului în atelierul amenajat la Dumbrava Sibiului.

„Acum lucrăm la un ibric de cafea, iar fiul meu face o tigaie mică. Cuprul este singurul material folosit, aşa cum ne-a învăţat bătrânul tată. Facem focul, apoi lăsăm la foc, iar după răcire batem din nou materialul“, ne-a spus Nicolae. Am avut o imagine vie a transmiterii prin trei generaţii a unui meşteşug deosebit, care poartă în sine o bună parte din identitatea comunităţilor de căldărari.

Tehnica este una deosebită. Cuprul este lovit de ciocan de mii de ori până capătă forma dorită. Nu este loc de amatorism în acest meşteşug, după cum ne-a explicat bătrânul Danciu. După lungi şi istovitoare ore de lucru, vasul rezultat este nu doar frumos, ci şi durabil. De altfel, dacă nu se oferă calitate, nimeni nu ar mai cumpăra, mai ales că economia de piaţă din vremea noastră oferă fel de fel de alternative.

„Calificarea o avem de la mama şi tata“

Lângă atelierul familiei din Brateiu, nea Toma din Fofeldea, judeţul Sibiu, ne oferă tuturor o lecţie de răbdare şi meticulozitate. Pensionar la 74 de ani, după 40 de ani de trudă ca forjor, nea Toma păstrează încă viu un meşteşug foarte căutat. Nea Toma dă naştere unor coşuri minunate din nuiele de salcie şi alun, foarte bine vândute prin satele pe care le colindă. Fiecare nuia este tăiată şi împletită cu atenţie deosebită, încât numai privind îţi dai seama câtă răbdare trebuie să ai pentru a sta ore întregi şi a confecţiona astfel de obiecte de uz casnic.

„Avem acest meşteşug de la mama şi tata. Ei ne-au dat calificarea şi diploma“, ne-a spus râzând nea Toma. Meşteşugarul este foarte supărat pe tânăra generaţie care nu mai îndrăgeşte acest meşteşug. Dacă acum 50 de ani satul Fofeldea era vestit pentru rromii care făceau coşuri, în zilele noastre este printre puţinii meşteri încă activi.

„Pe vremuri erau mulţi care făceau coşuri. Era un sat vestit pentru coşurile făcute de săteni. Copiii noştri şi nepoţii nu mai vor să înveţe meşteşugul. Preferă să meargă în Germania sau în Italia la muncă. Eu acum 50 de ani am început să confecţionez coşuri ca să-mi cresc cei şapte copii. Mergeam şi la serviciu, iar în timpul liber mergeam prin sate şi vindeam coşuri. Oamenii nu prea aveau bani, dar ne dădeau alimente, carne, cereale. Lumea de la ţară şi acum ne dă carne sau alte alimente, pentru că bani nu prea sunt. Umplu o căruţă de coşuri de nuiele şi merg prin sate câte o săptămână“, ne-a spus nea Toma.

Poveştile rromilor corturari

Lângă atelierele descrise mai sus, tinerele domniţe au învăţat mai multe despre cum se gătesc tinerele de etnie rromă. Tehnica de împletire a părului, de împodobire cu diverse coliere, inele şi salbe, confecţionarea celebrelor fuste cu pliuri şi viu colorate au fost doar câteva dintre elementele prezentate la şcoala de vară.

Ceva mai departe de Târgul de Ţară, câţiva rromi din sudul ţării au oferit vizitatorilor o lecţie de potcovit caii, meşteşug la care se pricep mai bine ca oricine.

Nu în ultimul rând, manifestările au fost încununate cu ospeţe şi petreceri specifice comunităţilor rrome, iar cei interesaţi au avut posibilitatea să afle mai multe din experienţa de viaţă şi cultura oaspeţilor. Organizatorii au avut grijă să nu lipsească nici poveştile celebre ale rromilor corturari, sau cea a „Fierarului student“, toate în jurul unui foc de tabără.

Şcoala de vară „T-aves baxtalo!“ se doreşte a deveni un eveniment anual de promovare şi serbare a tradiţiilor rromanes, prin activităţile create cu şi pentru rromi şi publicul vizitator. Organizatorii vor avea grijă ca la fiecare ediţie să aducă meşteşugari autentici şi să îmbogăţească an de an manifestările cu felurite ateliere şi evenimente culturale.