La Biblioteca Academiei Române a avut loc, zilele acestea, lansarea ultimei ediții în limba română a volumului „Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune”, coordonat de istoricul francez
Dimitrie Gusti, o persoană agreabilă
La 13 februarie 1880 se năștea, la Iaşi, Dimitrie Gusti, cel care avea să devină fondatorul sociologiei românești. Meritul principal al lui este acela de a fi întreprins marea campanie de cercetare antropologică în satele româneşti, în perioada interbelică. Într-o conferință din 2015, acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici, care l-a cunoscut personal, îi făcea un portret intelectual și biografic sugestiv: „Ce m-a frapat pe mine a fost că a avut posibilitatea să mobilizeze profesorii, elevii săi, pe care i-a antrenat în campaniile acestea, peste tot era prezent; există și fotografii și o mulțime de articole ale deplasărilor sale. Și nu uitați că a avut colaboratori străluciți: Mircea Vulcănescu, Miron Constantinescu, Henri Stahl, Lena Constante. Și a inițiat acele monografii, care au rămas ca model până în zilele noastre”. Constantin Bălăceanu-Stolnici povestea că era „adolescent, elev de liceu, pe urmă student. Peste tot auzeam de Dimitrie Gusti. (...) Era foarte popular, foarte popularizat. Nu era o figură impozantă, ci una agreabilă, severă; mai înalt decât Mironescu și decât Popa, dar mai mic decât Carol al II-lea și mai ales decât Iorga. Purta ochelari și mustața aceea deasupra gurii, care îi era caracteristică”.