„Duci țara cu tine cum duci Evanghelia”

Preotul și poetul Dumitru Ichim (n. 4 august 1944) stabilit în Canada din anii ‘70, fiind preot în Kitchener, în seara de 1 noiembrie, la librăria Sophia din București, s-a întâlnit cu publicul bucureștean după zeci de ani în care a fost departe de țară, cu prilejul lansării cărților „Scaunul gol dintre noi”, scrisă împreună cu preoteasa Florica Bațu-Ichim (1945-2010), și „Grădina cu îngeri și sfinți”, de Florica Bațu-Ichim.

În prezența unui public numeros, au vorbit: muzicianul Sergiu Cioiu, criticul literar Vianu Mureșan, profesorii Daniela Ioniță, Dana Andreea Neagoe-Focșa, Constantin Hărăbor, pr. prof. Ioan Buga, poeta Claudia Voiculescu. Moderarea evenimentului i-a aparținut scriitorului Valentin Ajder, directorul editurii Eikon, care a editat cele două volume.

Sergiu Cioiu a recitat câteva sonete de Dumitru Ichim și poeme de Florica Bațu-Ichim.

Vianu Mureșan a făcut un amplu excurs prin lirica poetului, readucând în discuție afirmația lui Aurel Sasu, care considera, în dicționarul său literar, că elementul definitoriu pe care îl are poezia lui Dumitru Ichim este teandria, felul în care omul și Dumnezeu se întâlnesc într-o structură unitară. Arătând necesitatea unei cărți precum „Grădina cu îngeri și sfinți”, criticul a subliniat rolul educativ al pildelor și dialogul la care sunt invitați părinții. Despre aceeași carte Valentin Ajder a spus că e „un medicament necesar și strin­gent de luat, având în vedere starea lumii de azi...” Dana Andreea Neagoe- Focșa a povestit despre modul în care a decurs turneul în România al părintelui Dumitru Ichim și al fiului său, dr. Thomas Ichim, de care s-a ocupat. Pr. prof. Ion Buga, care i-a editat poetului cartea „Șar­pe­le de aramă”, a spus că părintele Ichim merită toată prețuirea pentru tot ce face pentru românii din Canada, iar despre poezia sa că este una mistică, elevată și rafinată. Claudia Voiculescu a povestit amintiri comune cu poetul invitat despre cenaclul bucu­reștean „George Bacovia”.

Cuvântul de final, așteptat de cei prezenți, i-a aparținut poetului. Din lipsă de spațiu, reținem doar atât: „Să nu mai aud că noi, cei plecați din țară, suntem desțărați! Este un nonsens, Țara este în tine, duci țara cu tine cum duci Evanghelia, tu ești țara, tu ești cuvântul! (...) Vă mulțumesc tuturor și vă dăruiesc o îmbrățișare mare cât Canada!”