Emil Cioran, un secol de la naştere

Centenarul naşterii filosofului de origine română Emil Cioran a prilejuit şi în ţară, nu numai la Paris, derularea unor evenimente culturale. Scriitor controversat în viaţă, se pare că şi posteritatea lui Cioran este marcată de ambiguităţi, la ordinea zilei fiind cele legate de ultimii proprietari ai unui fond important de documente cioraniene.

Două zile de evocare plină de substanţă au fost dedicate centenarului Cioran de către Academia Română reprezentată de academicianul şi criticul literar Eugen Simion, la Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR).

Luni, 11 aprilie, şi marţi, 12 aprilie, s-au succedat la MNLR şi la Academia Română evenimente precum: mese rotunde, vernisarea unei expoziţii de manuscrise, documente, fotografii şi corespondenţă din arhiva muzeului, un recital din opera cioraniană, prezentarea albumului "Cioran în viziunea marilor graficieni ai lumii", o sesiune festivă Emil Cioran în Aula Academiei Române. Au vorbit despre Cioran acad. Eugen Simion, prof. dr. Irina Mavrodin, filosoful Mihai Şora, monseniorul Ioan Robu, membru de onoare al Academiei Române, şi alţii. În cea de-a doua zi a "Centenarului Cioran", un moment semnificativ a fost recompensarea celui care a adus în ţară pe bani proprii fondul de manuscrise şi documente Emil Cioran scos la licitaţie săptămâna trecută, la Paris. Astfel, omul de afaceri George Brăiloiu a primit din mâinile academicianului Eugen Simion cea mai înaltă distincţie a Academiei Române, "Meritul Academic", pentru gestul de repatriere a unui valoros tezaur cultural, pe care Brăiloiu l-a donat Bibliotecii Academiei Române.

"Nevoia de glorie vine dintr-o neîncredere în tine"

Majoritatea evocărilor lui Cioran au început cu povestea franceză a existenţei sale creatoare, urmând parcă succesiunea semantică din sintagma "scriitor francez de origine română". "Niciodată nu am putut să mă debarasez de accentul meu valah", mărturisea Cioran, restabilind un echilibru şi o ordine în hăţişul sevelor sale creatoare. Dacă nu a scăpat de accent, tânărul intelectual, care avea puţin peste 30 de ani, a hotărât ca măcar să încerce să scrie ca "ei", ca francezii, printre care a ales să trăiască mânat de împrejurări istorice, dar şi de afinităţi culturale. După doi ani, Cioran publica prima sa carte în limba franceză, "Précis de décomposition" ("Tratat de descompunere"). "Aveam 37 de ani şi eram complet necunoscut", îşi amintea filosoful născut la Răşinari, care nu se grăbea să depăşească savoarea anonimatului şi aprecia că "nevoia de glorie vine dintr-o neîncredere în tine". Cioran a refuzat, de altfel, toate distincţiile şi premiile care i-au fost oferite ulterior de către reprezentanţii culturii franceze. Acest refuz organic al originilor de a-l "părăsi" pe Cioran, tradus prin amprenta accentului, transpare cu extremă sensibilitate dintr-o altă notaţie, redactată în franceză ("Parfois il neige à Paris..."): "Uneori ninge la Paris şi mă gândesc că ninge şi la Răşinari, mă gândesc că ninge pe mormântul mamei mele."

"Cioran, scriitor român"

"Venind dinspre epoca pariziană a creaţiei cioraniene spre începuturile româneşti ne-am dori poate un acces mai liber, mai global şi mai dezinhibat la scrierile şi experienţa formării lui Emil Cioran", după cum a subliniat Eugen Simion într-una din intervenţiile sale în cadrul "Centenarului". Drept care, a anunţat academicianul, în toamnă vor apărea în colecţia "Pleiades" scrierile româneşti ale filosofului. "Ce ciudat om, Cioran", şi-a început Eugen Simion evocarea. "Când am ajuns în 1970 la Paris, ca tânăr lector la facultatea Paris IV Sorbonne, Cioran era, încă, un om secret. Avea un succes de stimă, dar marile publicaţii se fereau de el. Astăzi, în schimb, Editura Gallimard se pregăteşte să publice două volume masive în colecţia "Pleiades" cu opera franceză a lui Cioran. Printre cei implicaţi se află şi doi tineri francezi care au învăţat şi ceva româneşte în acest scop. Şi noi dorim ca în această toamnă să publicăm două volume cu scrierile sale româneşti în ediţia "Cioran, scriitor român", pregătită de Marin Diaconu, care a descoperit lucruri extraordinare. Lucrarea va avea 2.500 de pagini."

Unicitatea scriiturii filosofului din Răşinari

Prezentă la Zilele Cioran, Irina Mavrodin, cea care a tradus din franceză unele dintre cele mai dificile scrieri cioraniene, a vorbit publicului despre o posibilă abordare a operei filosofului şi despre paradoxul ca un scriitor de origine română să ajungă să fie considerat de critica literară franceză drept cel mai mare prozator francez al secolului al XX-lea: "Românul Emil Cioran este cel mai mare stilist francez din secolul al XX-lea", au scris publicaţiile literare franceze, afirmaţie catalogată de Irina Mavrodin ca "unul dintre clişeele cele mai uzitate şi care şi astăzi, prin caracterul lui oximoronic, continuă să îmi suscite uimirea. Exploatarea acestui clişeu a devenit o adevărată obsesie pentru mine. Am tradus "Précis de décomposition" şi "La chute dans le temps" ("Căderea în timp"), întreprindere care m-a făcut să înfrunt în însăşi materialitatea lui faimosul stil al lui Cioran." În ceea ce priveşte "stilul Cioran", sintagmă atât de des întâlnită în textele care se referă la scrierile sale, Irina Mavrodin a semnalat lipsa unei analize reale a celor care se apleacă asupra operei şi vieţii lui Cioran, care reţin mai ales controversele biografice, elementele de ideologie, de filosofie, de gândire, fără a încerca să discearnă elementele care fac unicitatea scriiturii cioraniene.

"Nu trebuie să uităm că ne aflăm în faţa unui text artistic care prin chiar acest statut, de artă, refuză orice tentativă unilaterală de interpretare. Propun o lectură care este globală, o lectură care acceptă oximoronul, care acceptă paradoxalul, o lectură plurivocă. Printr-o abordare complexă asupra operei lui Cioran putem ajunge la concluzia că el este de fapt un scriitor, un poet, un creator ce practică o scriitură a fragmentului, a discontinuităţii, a ambiguităţii, drept care se şi numeşte pe sine "lâhomme à fragmments", "omul fragmentelor"", consideră traducătoarea.

Om viu, nu soldat înregimentat al vreunei idei

Filosoful Mihai Şora, care l-a cunoscut personal pe Emil Cioran, făcând parte dintr-o generaţie compactă de gânditori şi creatori români de mare calibru (alături de Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Mircea Vulcănescu, Barbu Fundoianu), a evocat un moment biografic din viaţa scriitorului: "Cioran a a trăit o mare bucată de vreme şi a avut o evoluţie de 180 de grade în viaţa lui. Chiar opţiunile lui de tinereţe, reîmplântate în viziunea lui globală, nu sunt identice cu opţiunile majorităţii. Felul lui de a fi ar fi făcut să nu fi fost soldatul ideal al acelei idei. Ştiu de la el, de pildă, că la o întrunire de acest tip (n.r., a extremei drepte) a izbucnit în râs şi că era să fie linşat. Nu putem face, aşadar, un bloc solid din această personalitate extrem de vie."

La o sută de ani de la naşterea lui Emil Cioran, opera şi biografia acestui remarcabil creator au dreptul la un efort de abordare proaspătă şi mult mai de substanţă. "Centenarul Cioran" de la Bucureşti a anunţat câteva direcţii promiţătoare în acest sens.