Expoziţia „Ferdinand I: Omul şi regele“

Vizitatorii care vor trece pragul Muzeului Naţional Peleş, până pe 2 septembrie a.c., pot admira exponatele expoziţiei temporare "Ferdinand I: Omul şi regele". Muzeul a organizat, până în prezent, câte două expoziţii dedicate reginei Maria (2000 şi 2004), reginei Elisabeta (1997 şi 2009), regelui Carol I (2006 şi 2009). Cea mai recentă este expoziţia consacrată regelui Carol al II-lea (2010).

Mai puţin vizibil în peisajul regalităţii de la Sinaia, Ferdinand I a plătit încă o dată - metaforic vorbind - tributul modestiei sale de o viaţă: neobişnuit sau chiar jenat să cumpere sau să comande ceva pentru sine, regele Ferdinand a lăsat puţine urme materiale posterităţii. Prezenţa sa la Sinaia, în reşedinţa particulară de la Pelişor, este total eclipsată de cea a Mariei. Pelişorul este produsul experimentului ei artistic de mare eclectism, se arată într-un comunicat emis de instituţia de cultură.

"Viaţa lui a fost în concordanţă cu rigoarea datoriei"

Obiectele personale ale omului Ferdinand sunt puţine: câteva cărţi de botanică şi beletristică, un ierbar din prima tinereţe şi câteva piese, un portret semnat de Argnani, jocul de şah şi cravaşa de călărie. Din fericire, pasionată de fotografie, regina Maria îl imortalizează cu talent în câteva ipostaze ale vieţii cotidiene: la masa de lucru, în anturajul familiei sau al prietenilor apropiaţi, în lungile drumeţii pe potecile pădurilor de la Sinaia.

Un motiv în plus care a determinat demersul muzeografic de la Peleş îl reprezintă împlinirea a 95 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial, cu implicaţii de netăgăduit pentru destinul României: în august 1916, Armata Română, condusă de regele Ferdinand I, rupea alianţa cu Puterile Centrale pentru a scrie pagina cea mai glorioasă a istoriei naţionale prin victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, din vara anului 1917, încununate, la 1 decembrie 1918, de gestul înfăptuirii visului de veacuri al poporului român, România Mare.

Destinat să fie rege, Ferdinand I îşi învăluie persoana şi acţiunile într-un mister aproape total. "Viaţa lui - afirmă unul dintre biografii săi postumi, Eugen Wolbe -, pe care a umbrit-o un anumit tragism, a fost în concordanţă cu rigoarea datoriei." Ca şi omul Carol I, pe care cei interesaţi de istoria naţională au ajuns să-l cunoască cu adevărat abia după publicarea corespondenţei private, în anul 2005, Ferdinand, autorul unui jurnal personal nepublicat încă, ni se revelează doar din frânturile de memorie ale altora sau din cele câteva biografii, mai mult sau mai puţin inspirate, care îl au ca obiect mai ales pe rege şi care oscilează între tonul uşor condescendent, accente evident critice şi discursul propagandistic. În ciuda subiectivismului lor, cărţile contemporanilor rămân martorii cei mai credibili ai destinului său. Complexă şi profundă, personalitatea omului Ferdinand, cu fermecătoarea lui stângăcie şi timiditate, cu greu disimulata lui lipsă de entuziasm faţă de condiţia de rege şi mai ales cu erudiţia extraordinară, egalată doar de cea a reginei Elisabeta a României, îşi găseşte tonul just abia în necrologul mult criticat al Marthei Bibescu, "Un sacrificiu regal".

Piese cu valoare artistică, istorică şi documentară

Expoziţia îşi propune să dezvăluie marelui public măcar o latură a omului Ferdinand, prin intermediul pasiunilor sale: botanica, bibliofilia, lectura şi vânătoarea, fără a neglija nici calitatea sa de monarh. Restrânse numeric, obiectele personale ale regelui Ferdinand îşi vor regăsi adevărata lor valoare într-o etalare confirmată scriptic de memorialistica epocii.

Organizată în două secţiuni, Ferdinand-omul şi Ferdinand-regele, expoziţia reuneşte piese cu valoare artistică, istorică şi documentară, care fac parte din patrimoniul muzeului-gazdă, dar şi din colecţiile unor muzee prestigioase din capitală: Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul Naţional Filatelic şi Muzeul Naţional Militar "Ferdinand I". Alături de mantia regelui Ferdinand I vor sta copiile coroanei regale şi a buzduganului de la încoronare, un tron de la sfârşitul secolului al XIX-lea, masca mortuară, portrete regale, ordine şi medalii, fotografii de epocă, trei dintre uniformele suveranului şi un valtrap etc.

Unul dintre cele mai convingătoare gesturi relative la consideraţia şi respectul cu care era privit de contemporani îl constituie donaţia pe care, la 23 ianuarie 1884, i-o face ducesa de Hertzberg, descendenta ducelui de Hertzberg, ministrul de externe al Prusiei în timpul lui Frederic cel Mare (1725-1795) şi autorul unei "Istorii secrete a Curţii din Berlin". Scrisorile datează din perioada 1747-1782 şi vor figura în premieră în cadrul expoziţiei.

Expoziţia este deschisă până pe 2 septembrie. Tariful de vizitare este de 6 lei (adulţi), 2,5 lei (elevi şi studenţi), 3 lei (pensionari).

O expunere revelatoare

După redeschiderea Castelului Peleş, în anii â90, singura expoziţie dedicată celui de-al doilea rege al României, Ferdinand I, a fost vernisată la 15 octombrie 1997, celebrând cei 75 de ani de la încoronarea primilor suverani ai României Mari, Ferdinand şi Maria. Cu această ocazie, Muzeul Naţional Peleş s-a bucurat de colaborarea cu Muzeul Naţional de Istorie a României, deţinătorul unei vaste colecţii de piese din patrimoniul regal, de mare valoare istorică, precum coroana reginei Maria, arme personale ale regelui, documente sau piese de artă decorativă. Alături de obiectele din cele două mari muzee ale României s-au aflat nu mai puţin importantele piese ale colecţiei particulare Ion G. Rogojanu, ca şi schiţele realizate de Costin Petrescu cu ocazia încoronării, oferite cu amabilitate de fiul artistului, Radu C. Petrescu. Muzeografii de la Peleş au realizat cu această ocazie una dintre cele mai revelatoare expoziţii despre momentul simbolic de apogeu al istoriei moderne a României. În cuvântul înainte care deschidea broşura expoziţiei din 1997, Muzeul Naţional Peleş promitea o continuare a demersului istoric, considerând expoziţia "doar un început" şi motivându-şi dorinţa de aprofundare a subiectului prin "obligaţia cel puţin morală de a cinsti iluştrii noştri înaintaşi, de a cunoaşte tot ce Familia Regală Română a făcut pentru înfăptuirea statului naţional român".