Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Cultură Icoana ortodoxă și lumina călăuzitoare a tradiției

Icoana ortodoxă și lumina călăuzitoare a tradiției

Un articol de: Ștefana Totorcea - 09 Apr, 2019

La Centrul Cultural „Palatele Brâncovenești” de la Mogoșoaia, în prezența Preasfințitului Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a fost vernisată a doua ediție a expoziției anuale a grupului de iconografie tradițională ortodoxă Anastasis. Iconari români laici, preoți și monahi din țară, din Sfântul Munte și din diaspora românească își expun lucrările, într-un demers care își propune să descopere publicului rostul tradiției iconografice, teologia icoanei și rolul educațional și duhovnicesc pe care aceasta îl are în viața noastră.

A participat un public numeros, ceea ce a făcut-o pe Mădălina Mirea, de la Centrul Cultural „Palatele Brânco­venești” din Mogoșoaia, să afirme că nu a mai văzut de mult atâta lume și lumină în fosta Cuhnie Brâncovenească.

Vorbind despre expoziţie, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a remarcat că loca­ția de la Palatele Brâncove­nești este cât se poate de potrivită: „Această clădire a transmis și ea o icoană nevăzută: chipul unui voievod care a fost român și ortodox și a dovedit-o prin moartea lui și a propriilor lui fii. Ctitoriile lui au devenit icoane pentru noi, cei de astăzi, ca să ne formăm sufletele, caracterele, viața - nu prin strălucirea aurului, ci a virtuților care vor face din această țară un spațiu care va răspândi lumină, ca o adevărată Grădină a Maicii Domnului”.

Preotul Răzvan Florin Gască, absolvent de master în teologia icoanei la Institutul „Saint Serge” din Paris, a deslușit tradiția iconografică: „Icoana, ca să exprime un adevăr de credință, are un limbaj anume, un vocabular și niște reguli gramaticale. Din acest limbaj face parte și aurul”, a spus pr. Gască, în prezent paroh al Parohiei „Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași” din Wiener Neustadt. „Nu este o chestiune de lux, ci pentru a exprima că Dumnezeu este lumină care vine să ni se împărtășească. Dumnezeu, Care ni S-a dat în icoană, Se vrea trăit”.

Dar cum Se vrea Dumnezeu trăit? Prin icoana pe care Dumnezeu o cere fiecărui om, spune părintele Ilie Boboianu, de la Mănăstirea Slănic-Argeș: „Dumnezeu, la fiecare dintre noi, vrea să vadă icoana vieții, care este dragostea, fără de care sufletul nu se poate mântui”.

Această transfigurare minunată a teluricului și umanului în veșnic și ceresc are un corespondent și în tehnica picturală, a remarcat Alexandru Nicolau, membru în Comisia de pictură bisericească a Patriarhiei Române: „Știți care este culoarea cea mai apropiată de aur? În restaurare și pictură nu este galbenul, ci culoarea lutului. Și portretul se pictează pe culoarea lutului. Adamah, omul, a fost creat din lut, din pământ, din cea mai ieftină culoare. Și o asociem la aureolă cu aurul”. După cum din culorile de pământ se obține și culoarea cea mai apropiată de cea a aurului, tot astfel și omul este pământ chemat la transfigurare prin înduhovnicire: omul este Chip și Asemănare - lut și aur”, a explicat Alexandru Nicolau.

Care este rolul iconarului în această lucrare dumne­zeiesc-o­me­nească? Ca să înțelegem, ne întoarcem spre prima icoană din istorie, Acheiropoietos, icoana nefăcută de mână omenească a regelui Avgar. Prin gestul pe care Mântuitorul l-a făcut cu năframa regelui Avgar, El ne arată că totul vine de la El. Chipul Lui vine de la El. „Nu a lăsat absolut nimic la discreția imaginației ome­nești”, explică Maria Curticăpean Mirea, iconar. Dacă ar fi lăsat pictorul respectiv să-I picteze chipul… „Știm că, în general, fiecare pictor pune câte ceva din el în lucrările pe care le face, iar această inge­rință poate să meargă până la a nu surprinde esențialul la Cel pe Care Îl portretizează, la o îndepărtare de la adevăr. În acest caz, icoana pe care a pictat-o devine o con­strucție a minții ome­nești. De aceea, Hristos nu a lăsat nimic la discreția imaginației omenești. Icoana este de fapt re­velație dumnezeiască, nu con­strucție a minții omenești”, mai explică Maria ­Curticăpean Mirea.